Pentru a opta oară, la 15 ianuarie a.c., românii de pretutindeni au trăit – într-o adevărată comuniune de „gând și simțire” – Ziua Culturii Naționale. Au avut loc, în țară și peste hotare, manifestări dintre cele mai variate – de la sesiuni omagiale la simpozioane, de la prezentări de cărți la spectacole de muzică și poezie, de la dezbateri pe tema raportului dintre cultură și identitate națională la concursuri literar-artistice.

Instituită de Parlamentul României în 2010, ca semn al celei mai înalte prețuiri față de Mihai Eminescu – poetul nostru național care s-a născut, cum se știe, la 15 ianuarie 1850 – Ziua Culturii Naționale a căpătat, în scurt timp, dimensiunile unui eveniment în care trecutul se îngemănează organic cu prezentul și viitorul, sub semnul emblematic al valorilor noastre românești de cel mai mare preț. Așa cum Mihai Eminescu a întruchipat, ca nimeni altul, autenticul spirit românesc dintotdeauna, organizatorii și participanții la manifestările de 15 ianuarie, începând cu anul 2011, s-au străduit și, în mare parte, au reușit să exprime laolaltă, deseori într-o manieră emoționantă, respectul față de cultura națională și voința comună de a o îmbogăți continuu.

Se poate considera, cu tot temeiul, că, în ultimii opt ani, de când este marcată Ziua Culturii Naționale, s-au acumulat noi și valoroase abordări privind contribuția României la patrimoniul de cunoaștere, de simțire și frumos al umanității, simultan cu întărirea convingerilor că identitatea noastră națională reprezintă nu numai un factor esențial care ne particularizează și ne potențează resursele creatoare, ci și puntea care ne-a legat, ne leagă și ne va lega de întreaga umanitate.

Este suficient să ne referim la manifestările organizate de Institutul Cultural Român, la 15 ianuarie 2018, la New York, Tel Aviv, Berlin, Liverpool, Castellon (Spania, unde se află o reprezentativă comunitate românească) și în alte colțuri ale lumii pentru a percepe corect că mai buna răspândire a culturii noastre naționale pe mapamond constituie proba de necombătut a unei recunoașteri și aprecieri mult mai puternice și, în același timp, mult mai profunde, a ceea ce înseamnă marii noștri creatori, a ceea ce înseamnă țara noastră în sfera valorilor omenirii.

Toate aceste semnale de receptare caldă, avizată, neconvențională a culturii române clasice, moderne și postmoderne, pe meridianele globului, în medii intelectuale care contează nu numai în țările respective, ci și pentru curentele de opinie la scară globală, capătă o semnificație deosebită în anul Centenarului Marii Uniri. Manifestările la care ne referim prefațează cum nu se poate mai expresiv ansamblul de acțiuni prin care va fi marcat în întreaga lume evenimentul istoric de la 1 Decembrie 1918. Este, incontestabil, un motiv de satisfacție pentru noi, toți, indiferent de generație, de profesie, de loc de baștină, de filiație intelectuală, să constatăm ce rol uriaș are cultura, atât în apropierea dintre popoare, cât și în promovarea celor mai înalte valori ale condiției umane.

Respectându-ne înaintașii și contemporanii care s-au afirmat pe acest tărâm, ducându-le opera mai departe, săvârșim noi înșine un act de cultură, de pietate față de toți cei care ne-au făcut și ne fac cunoscuți în lume, cu identitatea noastră inconfundabilă și cu remarcabila deschidere spre tot ceea ce au creat mai de seamă alte și alte popoare. Sentimentul mândriei naționale – exprimat cu vibrația cea mai puternică de Mihai Eminescu – este perfect compatibil cu prețuirea valorilor universale. Este mesajul transmis spre toate zările de Ziua Culturii Naționale care include, firesc, și sentimentele noastre, ale membrilor CECCAR, ale națiunii întregi, definite și printr-un inepuizabil spirit creator, în toate domeniile de activitate.

(Copyright foto: adipopa / 123RF Stock Photo)