2016 este anul Shakespeare, nu doar local, în țara sa de origine, Anglia, ci pe întregul glob. În onoarea sa, teatre din diverse orașe au declarat acest an „anul Shakespeare” și îi pun în scenă piesele. Au trecut 400 de ani de când celebrul scriitor a oferit lumii minunatele sale opere, care dăinuie și astăzi.

Cunoscute în întreaga lume, piesele lui William Shakespeare s-au jucat în nenumărate orașe mai bine de 400 de ani. Totuși, istoria privată a lui Shakespeare este oarecum învăluită în mister. Există două surse primare care le oferă istoricilor o imagine a vieții sale. Prima sursă o reprezintă munca sa – piese, poeme și sonete –, iar cealaltă provine din documentația oficială de la judecătorie sau biserici. Totuși, acestea oferă doar momente din viața celebrului scriitor și oferă puține detalii despre persoana celui care a trăit acele evenimente.

Deși nu există înregistrări ale nașterii sale, evidențe ale bisericii indică faptul că un William Shakespeare a fost botezat la Biserica Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon la 26 aprilie 1564. Istoricii au presupus că, cel mai probabil, acesta s-ar fi născut undeva în jurul zilei de 23 aprilie 1564 și de aceea această dată este considerată ziua de naștere a scriitorului.

Situat la aproximativ 165 km vest de Londra, Stratford-upon-Avon era, la acea dată, un oraș comercial intersectat de un drum de țară, fiind traversat de râul Avon. William era al treilea copil al lui John Shakespeare, un comerciant de piele, și al lui Mary Arden, o moșieră locală.

William a avut două surori mai mari, Joan și Judith, și trei frați mai mici, Gilbert, Richard și Edmund. Înainte de nașterea lui William, tatăl său devenise un comerciant de succes și deținea poziții oficiale în calitate de consilier municipal și intendent. Totuși, arhivele indică faptul că norocul lui John s-a schimbat undeva la sfârșitul anilor 1570.

Există câteva consemnări despre copilăria lui William, însă nimic despre educația sa. S-a presupus că acesta a urmat cursurile Noii Școli Regale din Stratford, care preda cititul, scrisul și clasicii. Fiind copilul unui oficial public s-ar fi calificat pentru studii gratuite. Însă această incertitudine despre educația sa a ridicat întrebări privind adevăratul autor al lucrărilor sale sau dacă William Shakespeare a existat cu adevărat.

William Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway la 28 noiembrie 1582, în Worcester din provincia Canterbury. Hathaway era din Shottery, un mic sătuc în apropiere de Stratford. William avea 18 ani, iar Anne 26 și se pare că era însărcinată. Primul lor copil, o fată, Susanna, s-a născut la 26 mai 1583. Doi ani mai târziu, la 2 februarie 1585, s-au născut gemenii Hamnet și Judith. Hamnet a murit la 11 ani din motive necunoscute.

Pentru o perioadă de șapte ani după nașterea gemenilor nu există documente despre viața scriitorului. Această perioadă este numită de cercetători anii pierduți și există varii speculații despre ce a făcut în acest timp. O teorie este aceea că s-a ascuns din cauza braconajului practicat pe pământul lordului local, Sir Thomas Lucy. O altă posibilitate este să fi lucrat ca asistent institutor în Lancashire. Se crede că a ajuns la Londra în a doua jumătate a decadei a opta a secolului al XVI-lea și că și-ar fi găsit de lucru ca grăjdar la teatrele londoneze, scenariu îmbunătățit secole mai târziu de nenumărați actori aspiranți și scenariști de la Hollywood și de pe Broadway.

Începând cu 1592 există dovezi că și-ar fi câștigat existența ca actor și scenarist la Londra și posibil ar fi produs mai multe piese. Ediția din 20 septembrie 1592 a Registrului Papetarilor – o publicație a ghildei – include un articol scris de scenaristul londonez Robert Greene, care îl ataca pe Shakespeare. „Există o Cioară parvenită, înfrumusețată de penele noastre, care cu inima de Tigru înfășurată în ascunzătoarea unui Jucător presupune că el este capabil să ia un vers alb și să-l facă bombastic precum cei mai buni dintre voi; și fiind un absolut Johannes factotum, este, în propria sa vanitate, singurul Cutremur al scenei dintr-o țară (subliniere adăugată; în limba engleză, Shake-scene – joc de cuvinte între prima parte a numelui celebrului dramaturg și termenul to shake – a cutremura, folosit în scop ironic – n.a.)”, spunea Greene despre Shakespeare.

La începutul anilor 1590, documentele arată că William Shakespeare era partener cu rol managerial în Lord Chamberlain's Men, o companie teatrală din Londra. După încoronarea regelui James I, în 1603 compania și-a schimbat numele în King's Men (Oamenii regelui). Se pare că aceasta a avut succes, iar evidențele arată că Shakespeare și-a publicat lucrările, vândute ca literatură populară la acea vreme. Operele teatrale englezești din secolul al XVI-lea nu prea erau apreciate de oamenii de viță nobilă. Cu toate acestea, o mare parte a nobilimii era patroană a artelor și prietenă a actorilor. Până în 1597, 15 din cele 37 de piese scrise de Shakespeare au fost publicate. Înregistrările civile arată că la acea vreme cumpărase a doua cea mai mare casă din Stratford, numită Noua Casă, pentru familia sa. Drumul de la Stratford la Londra era de patru zile călare, deci se bănuiește că Shakespeare și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în oraș, scriind și jucând, vizitându-și familia o dată pe an în perioada celor 40 de zile când teatrele erau închise.

În 1599, William Shakespeare și partenerii săi de afaceri și-au deschis propriul teatru pe malul sudic al râului Tamisa, pe care l-au numit Globe. Primele piese ale lui William Shakespeare au fost scrise în stilul convențional al vremurilor, cu metafore elaborate și fraze retorice care nu se aliniau în mod natural cu linia poveștii sau a personajelor. Totuși, Shakespeare era inovator, adaptând stilul tradițional propriilor sale scopuri și creând o înșiruire naturală a cuvintelor. Cu doar mici variații, Shakespeare a folosit întâi un șablon metric constând în linii neritmate de iambic sau versuri albe, pentru a crea piesele sale. În același timp, există pasaje în operele sale care derivă din acestea și folosesc o formă de poezie sau proză simplă.

Cu excepția tragediei Romeo și Julieta, primele piese ale lui William Shakespeare au fost în mare parte scrise la începutul anilor 1590. Richard al II-lea, Henric al VI-lea (trei părți) și Henric al V-lea dramatizează rezultatele distructive ale celor slabi sau ale conducătorilor corupți și au fost interpretate de istoricii dramei ca modul lui Shakespeare de a justifica originile dinastiei Tudorilor.

Shakespeare a scris, de asemenea, diverse comedii în timpul primei sale perioade de creație: Visul unei nopți de vară, romantica Neguțătorul din Veneția, jocul de cuvinte din Mult zgomot pentru nimic și încântătoarele Cum vă place și A douăsprezecea noapte. Alte piese au fost cel mai probabil scrise înainte de 1600, inclusiv Titus Andronicus, Comedia erorilor, Îmblânzirea scorpiei și Doi tineri din Verona.

După 1600, el a scris tragedii precum Hamlet, Regele Lear, Othello sau Macbeth. În acestea, personajele sale prezintă diverse trăsături ale caracterului uman care sunt nemuritoare și universale. Probabil cea mai cunoscută dintre acestea este Hamlet, care expune trădarea, răzbunarea, incestul și eșecul moral. Aceste eșecuri ale moralității conduc la răsturnări de situație, care, în cele din urmă, distrug eroul și pe cei pe care îi iubește.

În ultima perioadă a vieții, celebrul dramaturg a scris mai multe tragicomedii. Printre acestea se numără Furtuna și O poveste de iarnă. Mai grave în ton decât comediile, ele nu sunt la fel de întunecate ca tragediile, acestea încheindu-se cu reconcilieri și iertare.

Tradiția spune că Shakespeare a murit de ziua sa, la 23 aprilie 1616, deși mulți istorici cred că este un mit. Înregistrările bisericii arată că acesta a fost înmormântat la Biserica Sfânta Treime la 25 aprilie 1616.

Autoarea este istoric și producător al emisiunii
PE AXA TIMPULUI la RADIO LIGHT.