Vineri, 20 octombrie a.c., a sunat „gongul” Festivalului Național de Teatru, ediția 2017. Prestigioasa manifestare va dura până la 30 octombrie. Sunt programate 56 de spectacole, 31 ale teatrelor din Capitală, 22 ale celor din alte localități ale țării și 3 ale unor trupe din străinătate. Sunt date – să le spunem statistice – care relevă amploarea festivalului, dar ceea ce este, incontestabil, mai important vizează calitatea actului teatral, atât în privința repertoriului, cât și a valorii punerii în scenă. Concepțiile regizorale și nivelul interpretării sunt apreciate la superlativ de public și de criticii teatrali. Este vorba despre includerea unor piese intrate, pentru totdeauna, în istoria teatrului universal și național, despre echipe de directori de scenă, actori, scenografi și, în cazul mai multor spectacole, despre coregrafi care sunt permanent cap de afiș, numele lor reprezentând „cărți de vizită” ce constituie principalele puncte de atracție pentru miile de spectatori care și-au procurat bilete din vreme, multe piese jucându-se cu casa închisă.

Este rolul specialiștilor să-și elaboreze cronicile referitoare la calitatea prestațiilor teatrale ale participanților la festival, după cum fiecare spectator are și va avea propriile opinii privind actul artistic la care este și va fi prezent. Ceea ce ar fi de subliniat, pentru ansamblul manifestării, dintr-o perspectivă cultural-socială, deci pe o bază „general-umană”, este mottoul festivalului – Teatrul schimbă lumea. Este o sintagmă care reconfirmă un adevăr universal, o realitate pe care istoria a atestat-o permanent, un fapt de viață trăit de iubitorii de teatru dintotdeauna la intensitatea ideatică și emoțională generată doar de arta autentică.

În această ordine de idei, nu ar fi lipsit de interes să ne reamintim ce a reprezentat teatrul românesc în perioada antedecembristă. Chiar și în sălile neîncălzite și cu restricții severe în privința utilizării energiei electrice – profitând de faptul că exista un control mai relaxat în domeniu – a fost posibil să se monteze și să se prezinte spectacole remarcabile, cu un pregnant mesaj umanist, chiar antidictatorial. A fost o formă de existență, de rezistență în și prin cultură. Mai târziu, în primii ani postdecembriști, în condițiile creșterii exponențiale a posibilităților de vizionare a programelor de televiziune, sălile de teatru au rămas mai mult goale. Treptat, situația s-a schimbat, iar generațiile mai vârstnice, odată cu generațiile mai tinere, au descoperit și redescoperit în spectacolul teatral o sursă inepuizabilă de energii pozitive, de inspirație pentru modelarea propriei vieți potrivit unor înalte principii etice. Adică trăirile din sălile de spectacole s-au metamorfozat în impulsuri puternice pentru comportamente consonante cu respectivele principii.

Teatrul schimbă lumea – iată, așadar, un motto, o deviză care invită la reflecții deosebit de utile, la însușirea unei viziuni nu numai estetice, de ordin predominant artistic, ci și a unor criterii care ne pot ajuta efectiv în propriile noastre opțiuni – de la cele profesionale până la cele personale și familiale privind scopurile pe care ni le propunem în viețuirea noastră pe acest pământ. Arta zeiței Thalia, născută sub semnul ideii că omul este măsura tuturor lucrurilor, a supraviețuit vitregiei vremurilor, s-a revigorat mereu, s-a îmbogățit continuu cu valori de mare preț, astfel încât a devenit parte a vieții noastre spirituale. Deci nu putem decât să consemnăm cu satisfacție că actualul Festival Național de Teatru se înscrie pe aceeași „linie” de simțire și de acțiune. Într-adevăr, TEATRUL SCHIMBĂ LUMEA!