8 Martie reprezintă, cum bine se știe, o sărbătoare a femeilor de pretutindeni, a diversității culturale. În semn de recunoaștere a personalităților feminine care au contribuit la evoluția societății românești, care au îndrăznit să țintească mai sus decât le-au permis vremurile și contextul social în care au trăit, am făcut o selecție a unor doamne reprezentative care și-au înscris numele în paginile îngălbenite ale istoriei. [1] 

Virginia Maria Andreescu-Haret (1894-1962) – prima femeie arhitect din lume. A studiat la Școala Superioară de Arhitectură, unde a intrat prima pe listele de candidați, și Artele Frumoase, terminând studiile în 1919. În perioada 1923-1947 a lucrat ca arhitect inspector în serviciul tehnic al Ministerului Educației Naționale. A participat la mai multe congrese internaționale de arhitectură, ca reprezentant al României (la Paris, Roma, Moscova sau Bruxelles). De numele ei se leagă o seamă de clădiri din Capitală, operele sale cele mai importante fiind Palatul Societății „Tinerimea Română”, construit în perioada 1924-1927 și inaugurat de Nicolae Iorga în 1935, mai multe blocuri pe Calea Victoriei, printre primele pentru care s-a folosit betonul armat, pavilionul administrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, liceele „Cantemir Vodă” și „Gheorghe Șincai”, precum și alte clădiri impunătoare. A fost recunoscută ca prima femeie arhitect a lumii la Congresul al XVI-lea de Istorie a Științei (București, 1981). 

Ștefania Mărăcineanu (1882-1944) – fiziciană. A urmat cursurile liceale la Școala Normală „Elena Doamna” și Școala Centrală din București, absolvită în 1903, și pe cele universitare la Facultatea de Științe Fizico-Chimice a Universității din București, unde și-a susținut examenul de licență în 1910. A predat o vreme fizica la Școala Centrală, apoi a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În capitala Franței, la Sorbona, și-a susținut în 1924 doctoratul, cu teza Cercetări asupra constanței poloniului și asupra penetrării în metale, primind calificativul „très honorable”. Auditoriul era format din mulți studenți, profesori sau fizicieni, printre care se afla și Marie Curie, care a cooptat-o în echipa sa. După obținerea doctoratului a lucrat și la observatoarele de la Mendou și Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiațiilor solare devine radioactiv. În 1925 a fost numită asistent universitar la Facultatea de Științe din București, în laboratorul profesorului Christache Musceleanu, unde a înființat primul Laborator de Radioactivitate din țară folosind aparatura cumpărată cu banii proprii. Lucrând la teza ei de doctorat, Ștefania Mărăcineanu a identificat fenomenul radioactivității artificiale, cercetările sale fiind publicate în mai multe reviste de specialitate. Procedeul a fost explicat fizic și matematic de Irène Joliot-Curie și Frédéric Joliot-Curie, aceștia primind Premiul Nobel pentru această descoperire. Meritele Ștefaniei Mărăcineanu au fost recunoscute de fiica lui Marie Curie în 1934, într-un articol publicat în Neues Wiener Journal: „Ne amintim că savanta română d-ra Mărăcineanu a anunțat în 1924 descoperirea radioactivității artificiale”. S-a ocupat și de fenomenele meteorologice reușind să descopere procedeul de declanșare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive și să stabilească legătura între cutremure și precipitații. În 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, continuând cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur crește radioactivitatea în zona epicentrului. Savanta care susținea că „răsplata pentru cercetătorul devotat științei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului” s-a îmbolnăvit de cancer, provocat de iradierile radioactive. 

Smaranda Brăescu (1897-1948) – aviatoare, prima femeie parașutist din România. A absolvit Școala Normală „Principesa Elisabeta” din București și cursurile de artă decorativă și ceramică ale Academiei de Arte Frumoase din București (1924-1929). În timpul războiului s-a întors în comuna natală ca învățătoare. În vara anului 1928, la invitația inginerului german Heinecke, a plecat la Berlin pentru a urma cursuri de parașutism. Aici a executat primul său salt, simțindu-se, după cum ea însăși a afirmat, „ca un copil căruia i-a reușit o ștrengărie”. Din acest moment, România a devenit cel de-al patrulea stat european, după Franța, Cehoslovacia și Elveția, cu o femeie parașutist brevetată. După o serie de salturi cu parașuta, în urma cărora a avut și două accidente, a început o pregătire asiduă pentru doborârea recordului european și mondial la săritura cu parașuta. În 1931 a stabilit recordul național absolut și recordul mondial la femei, omologat de Federația Aeronautică Internațională, după ce a efectuat o săritură de la 6.000 m. Pentru această performanță a fost decorată cu ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa Crucea de Aur. În 1932 a reușit să depășească și recordul masculin de la acea vreme executând o săritură de la 7.400 m. Barograful a fost trimis la Washington National Aeronautic Association, unde a fost recunoscută și proclamată învingătoarea recordului mondial de coborâre cu parașuta. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a activat ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943. A protestat față de falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, alături de alte personalități, semnând un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control. Pentru aceasta a fost condamnată la doi ani de închisoare. S-a ascuns probabil într-o mănăstire, sub numele de Maria Popescu. S-a îmbolnăvit de cancer, eforturile doctorilor fiind zadarnice. 

Ana Aslan (1897-1988) – medic, inventator. Fiica unor intelectuali de origine armeană, a urmat cursurile Colegiului Romașcanu din Brăila și ale Școlii Centrale din București. În 1915 s-a înscris la Facultatea de Medicină. În timpul Primului Război Mondial a participat la îngrijirea soldaților din spitalele militare aflate în spatele frontului de la Iași. După revenirea la București, în 1919, a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit facultatea și a fost numită preparator la Clinica II din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care a îndrumat-o și în elaborarea tezei de doctorat Cercetări asupra inervației vasomotorii, susținută în 1924. După perioada de rezidențiat în mai multe spitale din București, a fost medic cardiolog la spitalul CFR, șef de lucrări la Clinica Medicală a Facultății de Medicină din București, șef de secție la Clinica Universitară a Spitalului Filantropia și profesor titular de medicină internă la Timișoara, iar din 1952 a deținut funcția de director al Institutului de Geriatrie (din 1974, Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie), primul din lume cu acest profil, înființat de ea, cu sprijinul dr. C.I. Parhon, președintele Marii Adunări Naționale. În perioada în care a profesat la Timișoara a experimentat procaina pe un tânăr reumatic căzut la pat, reușind să-i amelioreze boala. A continuat experimentul la un Complex Social al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale pe bătrâni suferinzi, evidențiind importanța novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. În 1952 a inventat vitamina H3 (Gerovital), ce avea la bază novocaina. Și-a prezentat rezultatele cercetărilor la lucrările Congresului European de Gerontologie de la Karlsruhe, unde au fost primite cu scepticism, și la Congresul European de Gerontologie de la Basel. Timp de doi ani a experimentat produsul pe câteva mii de persoane, procesul îmbătrânirii naturale fiind diminuat cu peste 40%. Începând cu anul 1958 GH3 este produs la scară largă fiind comercializat în farmacii și brevetat în peste 30 de țări. În 1961 a inventat Aslavital, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, care conține, pe lângă procaină, și un factor activator și antieterogen. A publicat peste 300 de lucrări, studii, comunicări sau articole și a primit multe premii și distincții acordate de instituții naționale și străine. Produsele inventate de Ana Aslan au fost folosite de numeroase celebrități (Pablo Neruda, Salvador Dali, Marlene Dietrich etc.). Activitatea medicală și de cercetare a Anei Aslan este recunoscută și apreciată pe plan internațional.