Apropierea finalului de an și, implicit, necesitatea de a se concepe planurile de afaceri pentru 2019, imprimă actualității economico-sociale o serie de caracteristici demne de toată atenția. Atât datele statistice oficiale, cât și percepția întreprinzătorilor și managerilor privind rezultatele posibil de atins până la sfârșitul lui 2018 (așa cum apare din sondajele de opinie recente) prezintă un grad de convergență înalt, mai ales în ceea ce privește creșterea produsului intern brut (PIB). Tendințele s-au conturat și mai clar în urma publicării datelor referitoare la rezultatele sectoriale pe trei trimestre. În principalele ramuri ale economiei, în special în industrie, sporurile vizează nu numai valoarea adăugată nouă, ci și indicatori privind productivitatea muncii, profitul net, numărul de salariați, câștigul salarial mediu.

Nu întâmplător aceste date sunt prezentate de analiști „în oglindă” cu situația economică a României în urmă cu nouă ani, respectiv în 2009, când s-au manifestat cel mai puternic efectele crizei globale. După ce ajunsesem, cum se spune, la fundul prăpastiei, ne-am redresat treptat. Astfel, în 2009, produsul intern brut se situa la 526 miliarde de lei, iar în 2018 se estimează a fi de circa 950 miliarde de lei. Nu mai este mult și se va dubla după mai puțin de un deceniu. Față de același termen de referință, salariul mediu net, pe întreaga economie, a sporit de la 1.361 lei la 2.650 lei, numărul de salariați s-a majorat de la 4,3 milioane la 4,9 milioane, rata șomajului s-a redus de la 7,1% la 4,1%. În sfârșit, marja de profit, pe ansamblul economiei, a urcat de la 0,7% la 6%.

Reamintirea unor asemenea dinamici – care include atât perioada crizei, cât și perioada de depășire a nivelului cel mai coborât al indicatorilor macroeconomici – este un exercițiu util. Uneori, ca să nu spunem deseori, treburile de zi cu zi, necesitatea rezolvării problemelor presante nu permit să se recurgă la comparații măcar pe termen mediu pentru a se desprinde, de aici, unele concluzii folositoare și la nivel microeconomic. Datele readuse în memorie indică, fără urmă de îndoială, un trend predominant pozitiv, dar prețul a fost considerabil. Este suficient să ne amintim că peste 133.000 de firme și-au încetat activitatea ca efect al crizei pentru a fi avertizați că orice măsură prociclică poate să determine procese și fenomene cu totul și cu totul de nedorit.

De fapt, firmele, acolo unde se realizează, în principal, valoarea adăugată, cu contribuția de neînlocuit a profesioniștilor contabili (care, prin serviciile prestate, oferă cel mai solid suport pentru decizii corecte, propulsoare de progres), reprezintă factorul motor al evoluției economiei, fapt care nu trebuie niciodată uitat, mai ales în ceea ce privește conceperea și aplicarea politicilor publice. Bunăoară, imaginea de ansamblu a rețelei de firme indică nu numai un element fiundamental al structurii economiei naționale, ci și multe alte elemente de primă importanță, nu în ultimul rând, aria de manifestare practică a antreprenoriatului.

Dacă luăm în calcul numărul firmelor care au depus bilanțul până la 31 iulie 2018 (ultimele date de care dispunem) constatăm că el depășește 688.000. Numărul este impresionant chiar și numai din perspectiva exercitării „rolurilor” de antreprenori și manageri. Bineînțeles, analiza nu se poate opri aici. Numărul de companii mari și foarte mari a fost de 1.766, cel al întreprinderilor mijlocii, de aproape 8.000, al întreprinderilor mici de aproape 47.000. Covârșitoarea majoritate a firmelor, peste 630.000, este formată din microîntreprinderi, cele cu maximum nouă angajați, cu o cifră de afaceri de până la un milion de euro.

Este limpede că această structură reflectă și stadiul de dezvoltare a întregii noastre economii naționale. Ceea ce atrage cu deosebire atenția este numărul relativ mic al întreprinderilor mijlocii, respectiv cele cu o forță economică mai mare, mult mai rezistente la șocurile concurenței, la provocările și riscurile determinate de progresul tehnologic. Desigur, principala cale nu numai de supraviețuire, ci și de obținere a performanței, este accelerarea procesului de inovare pe întreaga gamă a firmelor existente, deci și în microîntreprinderi. De aici, o serie de cerințe legate de finanțare, de politicile investiționale de firmă, de stimulente, inclusiv de ordin fiscal. Dar, despre toate acestea vom putea să vorbim mai aplicat după ce vom dispune de datele referitoare și la evoluția PIB pe trei trimestre din acest an.