Pentru a marca sărbătorirea a 30 de ani de existență a Federației Experților Contabili Europeni (FEE) și transformarea sa în Accountancy Europe, directorul executiv, Olivier Boutellis-Taft, explică modul în care comandamentele de bază ale Federației, „încredere, integritate și transparență”, sunt, acum mai mult ca niciodată, stringente și relevante.

O aniversare, în special una care marchează 30 de ani de reprezentare a contabililor, auditorilor și consultanților europeni, este o ocazie să privim spre viitor, dar și de a reflecta asupra trecutului. Ne puteți spune mai întâi de ce a fost creată FEE și ce considerați că a reușit să realizeze din 1986 și până în prezent?

Olivier Boutellis-Taft: Lucrez aici de 10 ani, dar cred că este valabil și pentru cei 20 de ani precedenți. Organismul a fost creat pentru ca profesioniștii contabili să comunice cu alți profesioniști contabili. Apoi au apărut în ecuație organismele de reglementare, deci contabilii puteau comunica cu organismele de reglementare, iar apoi au apărut specialiștii din domeniu, deci contabilii puteau vorbi cu specialiștii, iar apoi au fost politicienii, așa că profesioniștii contabili au putut comunica cu politicienii. Dar inițial semăna mai degrabă cu un club în care contabilii puteau comunica cu alți contabili.

Acum suntem mult mai mult orientați spre exterior. Suntem în continuare specialiști în domeniul nostru, politicienii încă vin la noi pentru sfaturi, dar noi, în calitate de contabili, auditori și consultanți, ascultăm opiniile părților interesate și colaborăm cu aceștia, cu politicienii, cu ONG-urile, cu societatea în general. Iar societatea vrea, într-adevăr, să comunice cu noi.

Dacă vechiul model semăna puțin cu Națiunile Unite, acum se aseamănă mai mult cu Google. O ierarhie uniformă, competențe extinse, eliminarea mentalităților fragmentate, deschiderea spre un public mai larg. Înainte organizam poate ședințe de opt ore, de câte patru ori pe ani, în care dialogau 200 de persoane. Acum avem ateliere digitale unde se fac schimburi de idei. Un document poate fi compilat online, în două ore, să spunem.

De ce este acum un moment propice pentru „reboot”?

Suntem, până la urmă, furnizori de încredere. Și, așa cum nimeni nu poate ignora, profesia contabilă a trecut printr-o perioadă în care a fost în vizorul public. Există o vorbă: „Întotdeauna trebuie să profiți de o criză”. Avem ocazia extraordinară de a ne reinventa.

Ca profesie, existăm pentru a servi interesul public al societății în totalitatea sa. Iar oamenii se află în centrul acțiunilor noastre, așa cum ne indică foarte clar și noua marcă actualizată, Pentru că luăm în calcul oamenii (Because people count). Această expresie nu este un simplu logo – chiar dacă ne schimbăm și logoul (și denumirea, și motoul, de asemenea).

Privind spre viitor, care sunt cele mai mari provocări pentru profesie?

Automatizarea. Oamenii și mașinile. Oamenii și inteligența artificială. Cred, de fapt, că oamenii vor deveni mai importanți pentru că rolul lor va fi mai strategic.

Calculatoarele pot face procesarea, dar oamenii sunt cei care fac interpretarea. Mașinile nu pot crea valoare și nici nu pot oferi încredere. Avem capacitatea de a procesa și de a interpreta date. Ne putem folosi raționamentul, nu doar contabilitatea din teorie.

Acestea reprezintă o oportunitate, dar și un risc, bineînțeles. Membrilor noștri le spunem: „faceți tehnologia să lucreze pentru voi”, în loc să aștepte să vadă doar rezultatele. Noi ajutăm la nașterea unor idei noi.

În trecut, poate pe nedrept, cea mai mare teamă a contabililor era să nu fie percepuți ca fiind „plictisitori”. Acum, mai îngrijorător este faptul că pare să fie vorba despre o problemă de „încredere” – în contextul LuxLeaks și Panama Papers. Este o perspectivă corectă?

Încrederea este valoarea fundamentală cu care contabilii pot contribui în societate. Să nu treci peste nereguli, să încerci să rezolvi probleme care pot afecta această încredere sunt lucruri care reprezintă o profesie ce se conduce după anumite valori. Uneori, acest lucru înseamnă să ne clarificăm rolul, așa cum este cazul politicilor fiscale. Ca organisme profesionale, membrii noștri sunt responsabili de nivelul de calitate al membrilor lor, precum și de conduita lor etică.

Ați menționat colaborarea cu ONG-urile care, în trecut, au fost foarte critice la adresa profesiei dvs.

ONG-urile reprezintă vocea societății – acum, mai mult ca oricând, trebuie să ascultăm ce au ele de spus și să devenim implicați.

De-a lungul anilor am lucrat la consolidarea relației cu organisme precum Oxfam și Transparency International. Cu Transparency International, de exemplu, colaborăm pe proiecte legate de combaterea spălării banilor, pe proiecte legate de procedurile de verificare a noilor clienți, de obligațiile juridice în UE și reglementarea în combaterea spălării banilor, precum și în furnizarea de date din practică pentru Parlamentul European. Aceste organizații ar dori (și au nevoie) să lucreze cu contabili „cu coatele tocite”, ca să spun așa, adică profesioniști cu experiență în practica de zi cu zi. Membrii noștri ne trimit specialiști din întreaga Europă pentru a-și da aportul în sectoare în care ne putem aduce contribuția. Experiența acestor aproape un milion de contabili reprezintă aportul nostru de valoare.

Care este poziția Accountancy Europe cu privire la raportarea transfrontalieră, un alt subiect fierbinte care este mult discutat în prezent?

Noi am susținut întotdeauna transparența. Trebuie să fie transparente locul în care o entitate își desfășoară activitatea, precum și locul în care își plătește impozitele. Impozitarea este un aspect care ține de societate ca întreg și, deci, o problemă ce trebuie dezbătută public. O parte importantă din activitatea noastră este să ascultăm societatea civilă și să încercăm să rezolvăm problemele împreună cu cei responsabili de politici.

Iar eurocriza nu a dispărut complet, chiar dacă nu mai apare pe prima pagină a ziarelor.

Așa este. Există o dezbatere amplă cu privire la activele bancare. O dezbatere pe tema rolului standardelor de contabilitate. O dezbatere pe tema datoriei statului, o dezbatere pe tema contabilității din sectorul public și una pe tema finanțelor publice.

Când vorbim despre standarde diferite în contabilitatea din sectorul public european, putem veni cu multe informații, cu expertiză și cunoștințe.

O altă întrebare evidentă este cum reușește FEE, acum Accountancy Europe, să îi reprezinte pe membrii organismelor sale membre, având în vedere că originea lor variază de la corporații multinaționale până la practicieni independenți. Cum conciliați diferențele dintre cele două dimensiuni?

Ne străduim, și nu este ușor – dar diversitatea este unul dintre punctele noastre forte. Reprezentăm atât sectorul public, cât și pe cel privat, de la firme mari, multinaționale la echipe de soț-soție sau practicieni care lucrează independent.

Firmele mai mici sunt la fel de importante, acestea deservind IMM-uri care reprezintă 99% dintre societățile din Europa. Încercăm să integrăm perspectiva acestor contabili de IMM-uri în toate proiectele noastre. În plus, derulăm anumite proiecte care vizează IMM-urile, de exemplu, proiecte pentru accesarea de finanțare și o serie de documente de informare a contabililor de IMM-uri care îi ajută să își asiste cât mai bine clienții.

În final, despre egalitatea între sexe și egalitatea rasială – credeți că profesia mai are de rezolvat probleme în această direcție?

Situația este destul de bună, dar variază de la țară la țară, bineînțeles. Dacă privim organismele noastre membre din Europa, în general reprezentarea este bună. Contabilii au fost întotdeauna persoane care fac cifrele să lucreze în beneficiul altor persoane. Există o mare varietate de pregătiri în contabilitate, mult mai diversă decât ați bănui, și în viitor vor apărea și mai multe specializări, de la specialiști în inginerie la specialiști în drepturile omului și, bineînțeles, mai multe specializări în tehnologie; mai mulți „tocilari”.

Atragem tineri înspre profesie, iar acest lucru contează. Avem nevoie să îi atragem pe cei mai buni și pe cei mai străluciți din următoarea generație.

(Traducere Ana-Maria Postîrnăceanu)