Există un principiu al lui Gauss formulat în cea mai succintă manieră posibilă: „Maximum de idei în minimum de cuvinte”. Reamintim celebra remarcă în continuarea constatărilor referitoare la cuvintele perechi „maxim-maximum” și „minim-minimum”. Astfel, ne este dat să auzim mai tot timpul formulări care conțin cuvinte inutile și altele care devin neinteligibile prin excesul de concizie. Și acum, câteva exemple în temă.

Nu rare ori, citim sau auzim că cineva „reîncepe din nou” sau că „în conformitate cu studiile efectuate s-a ajuns, în final, la concluzia completă”. Este de la sine înțeles că, în condițiile în care cineva „reîncepe” ceva, operația respectivă nu mai are nevoie de precizarea „din nou”. Dacă este vorba despre o repetare de câteva ori, se poate recurge ușor la alt tip de exprimări. Bunăoară, ar fi de preferat să se spună exact de câte ori s-au reluat o anumită operațiune, un anumit fapt, o anumită remarcă ș.a.m.d. Apoi, chiar dacă pot fi emise și „concluzii” parțiale, trebuie spus că, în cazul unei „concluzii complete”, aceasta nu poate fi formulată decât la „final”. Cât privește sintagma „studii efectuate”, apare destul de clar că, atunci când respectivele „studii” există, ele au fost… „efectuate”. Situații similare găsim și când se menționează „lucrul făcut”, „aprecierea emisă”, „întâlnirea care a avut loc”, „conferința susținută”, „alocuțiunea rostită” etc., etc. Dacă toate aceste acțiuni au avut loc, s-au desfășurat, s-au consemnat ș.a.m.d., evident, nu mai este nevoie de cuvinte suplimentare care să confirme că s-au „făcut”, s-au „emis”, s-au „rostit”?

Este adevărat că la polul opus se situează absența unor precizări. Să recurgem, pentru explicitare, la acțiunile menționate. Așadar, anumite „lucruri”, „aprecieri”,  „întâlniri”, „conferințe” pot să se afle în stadiul de intenție, de programare, de inițiativă, de anticipare etc. Atunci, devine obligatoriu să se recurgă la clarificările de rigoare. În absența acestora (de pildă data, locul, participanții, precum și alte elemente de „identificare” în timp și spațiu) apar inevitabile încurcături, confuzii și alte efecte nedorite.

Întrucât în categoria erorilor de exprimare prezentate până acum se înscrie și o frază dintr-o emisiune de televiziune, redarea acesteia ne scutește de comentarii ample. Iat-o: „Cea mai exhaustivă expresie a experienței acumulate de autor o constituie dorința sa de a comunica cititorului informații corecte și corespunzătoare realității”. Credem că nu mai trebuie reamintit că „exhaustiv” nu suportă grade de comparație, după cum este limpede că fără „acumulări” nu există „experiențe”. Cât despre informații corecte, este de la sine înțeles că o asemenea caracteristică este sinonimul a ceea ce numim „corespunzătoare realității”. Sperăm că nu mai trebuie să „repetăm din nou” (vezi prima observație din acest text) ceea ce s-ar cuveni să fie erori la timpul trecut. (T.B.)