Termeni-cheie: adaptabilitate, reglementare, contabilitate bancară, spațiul monetar european, bănci comerciale

Clasificare JEL: G21

➥ Considerații teoretice privind conceptele de adaptabilitate și reglementare

Problematica adaptabilității și reglementării în contabilitatea bancară este extrem de importantă pentru bănci. În vederea delimitării caracteristicilor, perspectivelor de analiză și corelațiilor dintre cele două concepte, trebuie pornit de la definirea lor.

Adaptabilitatea implică flexibilitate, maleabilitate, mlădiere, potrivire la diverse situații sau împrejurări.

Reglementarea presupune stabilirea unui ansamblu de norme juridice sau de reguli și proceduri aplicabile într-un anumit domeniu. Reglementarea poate însemna normare, ordonare, organizare, stabilire, aranjare, legiferare, dispunere potrivit unor reguli sau principii.

Cele două concepte trebuie tratate din două perspective, și anume simultaneitate și succesiune. Simultaneitatea reprezintă raportul în care reglementarea este supusă adaptabilității. Reglementarea în contabilitate nu poate fi susținută dacă nu se supune cerințelor adaptării la situațiile date, concrete. Din punctul de vedere al succesiunii, adaptarea este dependentă de reglementare, care trebuie să asigure o aliniere a regulilor la situația dată.

Dinamica procesuală a contabilității prezintă un curs continuu de adaptare și reglementare, într-o succesiune probabilistică. Acestea au consecințe majore atât pentru activitatea bancară, cât și pentru cea umană în general.

Reglementarea, în evoluția ei, în raporturile cu adaptarea, se prezintă ca o suită de alegeri și decizii motivabile contextual. Adaptabilitatea este calitatea procesului de reglementare caracterizată prin flexibilitate. Deci adaptabilității i se poate atribui calitatea de flexibilitate, iar reglementării, rigoarea aplicativă.

Din punct de vedere conceptual, adaptabilitatea reprezintă generalitatea mereu schimbătoare, dar și conservatoare, în timp ce reglementarea este un model fenomenal al adaptabilității, ale cărei noțiuni fundamentale sunt alegerea și decizia. Pentru a asigura succesul desfășurării procesului de adaptabilitate și reglementare este nevoie de gândirea critică, cea care prin ea însăși este o gândire creativă.

Confruntate cu această complexă problematică a adaptabilității și reglementării, marile bănci comerciale și-au stabilit până la urmă strategia în lupta dintre reglementarea excesivă și adaptabilitatea flexibilă. Nu de puține ori, băncile au fost acuzate de lipsă de flexibilitate în activitatea lor și în raporturile cu clienții, aceasta datorându-se în mare parte rigorii excesive în reglementarea bancară. De altfel, băncile sunt considerate cele mai disciplinate entități financiare din economie, întreaga lor activitate fiind reglementată prin norme, instrucțiuni, regulamente bancare, circulare etc.

În ceea ce privește adaptabilitatea, nimic nu este cert, ea fiind dominată de probabilitate, iar legat de reglementarea realizată, totul este sigur. Deci se poate aprecia că reglementarea este cea care protejează activitatea bancară și permite gestionarea eficientă a riscurilor bancare.

➥ Perspectivele și dimensiunile adaptabilității și reglementării în contabilitatea bancară

Adaptabilitatea și reglementarea pot fi abordate din următoarele perspective: spațială, temporală și morală.

• adaptabilitate;
• asigurarea unui nivel minim de certitudine băncilor în privința cadrului legal;
• sensibilitate la risc;
• supraveghere corectă, exigentă și echitabilă.

• cerințe sporite de capital pentru bănci în privința volumului și a calității;
• noi standarde pentru rezervele de lichiditate și îndatorare în bănci;
• administrarea mai severă a riscului;
• cerințe noi de guvernanță;
• un nou cadru de intervenție pentru băncile naționale și transfrontaliere falimentare, prin stabilirea regulilor de recapitalizare internă și a fondurilor de rezoluție.

Dimensiunea temporală a adaptabilității vizează momentul implementării reglementărilor, precum și perioada de acțiune a acestora. O reglementare trebuie să fie adaptabilă la permanenta schimbare din mediul de afaceri. Reglementările din industria bancară trebuie să țină pasul cu realitățile și prioritățile din economie.

Pentru prevenirea apariției crizelor bancare, Banca Reglementelor Internaționale a emis în decembrie 2010, prin intermediul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, un nou cadru global de reglementare pentru bănci, respectiv Acordul Basel III, ale cărui prevederi trebuiau implementate gradual până în anul 2018 (Haranguș, 2015).

• o mai bună capacitate de absorbție a șocurilor;
• o transparență sporită a informațiilor;
• un management corespunzător al riscurilor (atât al riscului la nivel de bancă, cât și al celui sistemic, respectiv la nivelul sistemului bancar);
• o supraveghere eficientă micro și macroprudențială;
• un nivel de adecvare a capitalului și o rată crescută a fondurilor proprii de nivel 1 (de la 4% la 6%).

Dimensiunea morală a adaptabilității se centrează pe raportul cost-beneficiu și pe relația generația actuală – generația viitoare. Se poate oare aprecia, din perspectiva adaptabilității, că o reglementare poate avea o dimensiune morală? Sau ea doar se impune și este necesară? O reglementare care rezolvă o situație dată în condiții cât mai avantajoase, fără consecințe colaterale negative, poate fi considerată morală. Dacă dimensiunea morală a adaptabilității este acceptată, în privința reglementării situația este mai complexă, dimensiunea morală a reglementării fiind discutabilă.

În ceea ce privește adaptabilitatea, România ocupă locul 79 dintr-un total de 127 de țări participante la un studiu de evaluare a Indicelui de Adaptabilitate la Schimbare (Change Readiness Index – CRI), realizat de KPMG International în parteneriat cu Oxford Economics. Conform studiului, România nu a obținut un punctaj satisfăcător nici la sectorul financiar (respectiv locul 93), acest indicator măsurând, în principal, eficiența finanțării companiilor și întreprinzătorilor (www.jurnaluldeafaceri.ro).

Din perspectiva adaptabilității în contabilitatea bancară și a conexiunii cu economia reală, băncile comerciale solicită clienților entități economice (întreprinderi și grupuri mari) prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea. Această cerință este reglementată prin Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (www.bnro.ro). Aceste informații permit băncilor o mai bună cunoaștere a clientelei și diminuarea riscurilor specifice operațiunilor efectuate pentru clienți. În contabilitatea bancară, informațiile despre clientelă sunt esențiale, mai ales dacă ne referim la fenomenul spălării banilor prin conturile bancare. În contextul globalizării economiei, băncile au responsabilități complexe în ceea ce privește operațiunile contabile efectuate în contul și în numele clienților lor. Aceste responsabilități accentuează și mai mult rolul și importanța adaptabilității și reglementării în contabilitatea bancară.

Problematica adaptabilității și reglementării în acest domeniu are valențe multiple. Dacă ne referim la consecințele în plan contabil și prudențial ale trecerii la IFRS, ele pot fi abordate din punct de vedere bancar din următoarele perspective (Ștefan, 2015):

a) Perspectiva contabilă

• un impact negativ din punct de vedere prudențial, respectiv recunoașterea cu întârziere în contabilitate a pierderii (doar la momentul producerii unui eveniment generator al acesteia);
• un pronunțat caracter prociclic.

b) Perspectiva prudențială

• Modelul pierderii așteptate obligă la înregistrarea valorii pierderii pe toată durata de viață a creditului, chiar și în lipsa unui eveniment generator de pierderi.
• Pentru valoarea pierderilor așteptate, neînregistrate pe cheltuieli potrivit IFRS, BNR a impus „filtre prudențiale”, respectiv cerințe majorate de fonduri proprii pentru băncile comerciale.

Ambele perspective prezentate mai sus sunt avute în vedere de Banca Națională a României în elaborarea politicii sale de reglementare. În România, BNR este autoritatea de reglementare în materie bancară, dar și autoritatea de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit.

Reglementarea în domeniul bancar poate fi abordată, în principal, sub trei aspecte (Ștefan, 2015): reglementarea prudențială a băncilor, reglementările contabile bancare și cele în domeniul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. Acestea prevăd o serie de reguli cantitative și calitative privind cadrul de administrare al băncilor și de prevenire a riscurilor semnificative din activitatea bancară.

Dacă ne referim la conceptul de reglementare prudențială a băncilor, acesta poate fi abordat sub două aspecte, respectiv reglementarea microprudențială și cea macroprudențială.

Reglementarea microprudențială vizează următoarele categorii de riscuri: de capital, de lichiditate, de credit, operațional și de piață. Pentru fiecare dintre acestea, băncile comerciale au reglementări speciale, ce permit gestionarea eficientă a riscurilor cu care se confruntă în activitatea bancară.

Reglementarea macroprudențială are în vedere reducerea riscului sistemic și a costurilor macroeconomice provocate de instabilitatea financiară.

• reglementările contabile;
• întocmirea situațiilor financiare FINREP la nivel individual;
• raportările periodice ale informațiilor statistice de natură financiar-contabilă, solicitate sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din alte state membre ale Uniunii Europene;
• raportările contabile semestriale ale băncilor;
• raportarea contabilă anuală pentru informarea Ministerului Finanțelor Publice.

Dintre aceste reglementări se distinge Ordinul Băncii Naționale a României nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile instituțiilor de credit, care a fost completat și modificat prin Ordinul BNR nr. 7/2014, Ordinul BNR nr. 7/2015, Ordinul BNR nr. 7/2016 și Ordinul BNR nr. 8/2017. Toate modificările și completările aduse de Banca Națională a României se referă la actualizarea acestor reglementări bancare, de fapt la adaptarea lor la realitatea economico-financiară.

• principiile contabile generale și regulile de evaluare a elementelor prezentate în situațiile financiare anuale;
• forma și conținutul situațiilor financiare anuale;
• regulile de întocmire, aprobare, auditare statutară și publicare a situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate;
• regulile de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate;
• planul de conturi aplicabil instituțiilor de credit;
• precizări privind conținutul, normele de întocmire și utilizare a documentelor, formularelor și registrelor contabile specifice băncilor.

Din perspectiva adaptabilității, armonizarea reglementărilor contabile românești cu directivele europene a însemnat un pas important făcut de organismele de reglementare naționale pentru organizarea activității instituțiilor de credit. Aceste reglementări au permis atât băncilor, cât și entităților economice din spațiul european să comunice într-un limbaj internațional, general recunoscut și înțeles (Haranguș, 2014).

➥ Concluzii

Băncile reprezintă marii intermediari financiari din economie. Caracteristicile activității desfășurate de acestea sunt determinate de principalele funcții pe care le îndeplinesc, respectiv: monetară, de depozit, de creditare, de investiții și comercială. Aceste funcții implică o permanentă adaptare la realitățile economico-financiare în continuă schimbare, dar și o mare rigoare și claritate în reglementarea activității bancare.

Criza financiară declanșată în 2008 și efectele ei devastatoare asupra sistemelor bancare (industriei bancare în general) au pus în evidență faptul că reglementările în sistemul financiar internațional sunt insuficiente și necesită reforme structurale profunde. Aceasta a condus la degradarea calității portofoliului de credite bancare, a pus presiune pe volumul provizioanelor constituite, iar creșterea lor a afectat rezultatele financiare ale băncilor.

Pe de altă parte, reglementarea bancară a devenit prea exigentă și restrictivă, conducând astfel la restrângerea finanțării, care împiedică revenirea creșterii economice. Durata și severitatea acestei crize financiare au determinat autoritățile de reglementare să elaboreze un nou cadru legislativ, respectiv Acordul Basel III, care a intrat în vigoare în 2014.

Criza financiară a împins și mai mult băncile spre adaptabilitate și reglementare. Problematica adaptabilității și reglementării în activitatea bancară ocupă un loc important în contextul globalizării financiare.

1. Haranguș, Daniela (2014), Contabilitate bancară. Repere teoretice și aplicații practice, ediția a II-a, Editura Eurostampa, Timișoara.
2. Haranguș, Daniela (2015), Instituții de credit, Editura Eurostampa, Timișoara.
3. Lautenschläger, Sabine (2015), Monitoring, Regulation and Self-regulation in the European Banking Sector, speech at the evening reception at the Deutsche Aktieninstitut, Frankfurt am Main, 21 aprilie, disponibil la www.ecb.europa.eu/press/key/date/2015/html/sp150421.en.html
4. Mersch, Yves (2015), The Future of Banking – A Central Banker’s View, speech at the Economist Future of Banking Summit in Paris, 10 martie, disponibil la www.ecb.europa.eu/press/key/date/2015/html/sp150310.en.html
5. Ștefan, Cristian (2015), Reglementarea instituțiilor de credit – schimbări calitative și provocări, disponibil la www.bnr.ro/Reglementarea-și-supravegherea-bancara-principii,-rol-și-provocari-12073-Mobile.aspx
6. www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=329055
7. www.bnro.ro/Institutii-de-credit-1965.aspx
8. www.jurnaluldeafaceri.ro/studiu-kpmg-cat-de-repede-se-adapteaza-romanii-la-schimbare

(Copyright foto: suphakit73 / 123RF Stock Photo)