În contextul dezbaterilor consacrate evoluțiilor din economia noastră națională, cu accent pe modul în care sunt influențate de politicile fiscal-bugetare, prezintă un interes aparte datele statistice ale Băncii Naționale a României (BNR) referitoare la contul curent al balanței de plăți și la datoria externă. Contează foarte mult modul în care demarează un exercițiu fiscal-bugetar în conexiune cu factorul extern, într-o lume în care, în pofida a tot felul de derapaje, continuă procesele de integrare și globalizare.

Era de așteptat ca, după publicarea datelor INS referitoare la comerțul internațional al țării noastre, să avem de-a face cu un excedent la contul curent al balanței de plăți. Faptul că este vorba despre un plus – ca să spun așa – de 416 milioane euro la nivelul unei singure luni prezintă o importanță specială.

Până la publicarea comunicatului Băncii Naționale a României, majoritatea comentariilor se concentrau asupra creșterii deficitului comercial, ca urmare a cererii sporite de pe piață, în special la produsele agroalimentare aduse din import. Este o temă care se cere abordată pe larg, în întreaga ei complexitate, deoarece privește nu numai oferta agriculturii românești, ci și pe cea din industria agroalimentară autohtonă. Deocamdată, încercările de ameliorare a acestei situații, inclusiv prin legi care să facă obligatorii vânzările cu anumite ponderi ale produselor autohtone, n-au dat integral rezultatele scontate. De aici, o concluzie preliminară: nu trebuie confundate cauzele cu efectele.

Să revenim, însă, la balanța de plăți. Deficitul se înregistrează, în continuare, la capitolul bunuri, respectiv aproape 600 de milioane de euro. În schimb, la servicii avem de-a face cu un excedent de circa 1 miliard de euro.

Întrucât au loc, în continuare, controverse referitoare și la metodologia utilizată pentru colectarea și sintetizarea datelor prezentate, este important de știut, inclusiv în ceea ce-i privește pe profesioniștii contabili, că se acționează potrivit Manualului FMI, intitulat Balanța de plăți și poziția internațională, ediția a VI-a, adică proceduri standard la nivel mondial. Această metodologie a fost transpusă în legislația Uniunii Europene. Detalii se găsesc în documentul referitor la Implementarea noilor standarde metodologice în statisticile elaborate de Banca Națională a României. Evident, principalele surse de date se găsesc în lucrările elaborate de profesioniștii contabili începând cu entitățile de bază economico-sociale. Soliditatea acestor informații asigură veridicitatea tuturor elementelor de sinteză oferite de comunicatul pe care îl comentez.

Și acum, câteva cuvinte despre îndatorarea țării. Datoria externă pe termen lung s-a diminuat, în prima lună a anului în curs, cu aproape un procent, iar datoria externă pe termen scurt a crescut, în același interval, cu 1,2%. În ianuarie 2017, datoria externă totală a scăzut cu 369 milioane de euro. Este interesantă și evoluția structurii acesteia: datoria publică s-a micșorat cu 416 milioane de euro, datoria BNR a scăzut, la rândul ei, cu 8 milioane de euro, iar datoria negarantată public (în general, datoria privată) a crescut cu 55 milioane de euro.

Pe ansamblu, datoria externă ca pondere în PIB – respectiv unul dintre cele mai importante criterii de convergență nominală – este cu mult sub nivelul cerut de standardele UE, adică se află la circa 40 de procente, în condițiile în care – cum se știe – cota acceptată în UE este de 60%. În date absolute, totalul datoriei externe este de 92,1 miliarde de euro.

Mai rețin că rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost, în ianuarie 2017, de 20,4%. În 2016, această rată s-a situat la 25,2%. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii a fost, la 31 ianuarie 2017, de 6,7 luni, față de 6,4 luni la 31 decembrie 2016.

Fără să supraapreciem aceste rezultate, se poate afirma – fără teama de a comite erori – că am pășit cu dreptul în 2017 la capitolele balanța de plăți și datoria externă, ceea ce este important pentru consolidarea poziției internaționale a economiei românești.

Prin urmare, în dezbaterile pe care le-am evocat la începutul acestor însemnări, judecățile de valoare nu pot fi valabile fără luarea în considerare a rezultatelor amintite în materie de balanță de plăți și de îndatorare externă. Sigur, se impun aprecieri prudente, nuanțate, fie și numai din pricina faptului că este vorba, deocamdată, despre profilul economic al unei singure luni, dar – cum se spune – ziua bună de dimineață se cunoaște. Să sperăm că lunile următoare vor confirma valabilitatea acestei zicale pe întreaga arie a economiei românești.