În prezent – și, după toate probabilitățile, în viitorul previzibil – procesul decizional, la toate nivelurile, începând cu entitățile de bază și terminând cu ansamblul macro, este puternic influențat de principalele tendințe în sfera investițională, cu precădere în sectoare care au cea mai mare pondere în crearea și creșterea produsului intern brut (PIB). Întrucât, așa cum am avut deseori prilejul să consemnăm, profesioniștii contabili participă tot mai activ la elaborarea și derularea planurilor de afaceri, apare cât se poate de clară concentrarea atenției spre procesul investițional, care asigură cea mai solidă temelie pentru progresul economico-social, la toate nivelurile amintite.

Cea mai sintetică expresie a evoluțiilor în domeniul abordat o constituie, cum bine se știe, formarea brută de capital fix. Cu o pondere de 20% în totalul PIB, această sferă de activitate a contribuit cu 2,3 procente la creșterea produsului intern brut de 4,7% în semestrul I din anul în curs. În privința resurselor PIB, este de remarcat contribuția construcțiilor la sporul menționat cu o jumătate de procent.

În funcție de aceste date, se poate aprecia, într-o manieră obiectivă, că, în primul semestru din 2019, s-a înregistrat o revigorare semnificativă a procesului investițional. Desigur, prezintă o importanță de necontestat indicatorii sintetici, însă nu toate componentele activităților investiționale au același rol în dinamica economiei. Este motivul principal care impune și o analiză a investițiilor nete, pe structură și ca ritm de creștere. Indicatorul investiții nete este – cum, de asemenea, se știe – suficient de expresiv pentru a da măsura exactă a efortului investițional, în sensul precizat, întrucât înglobează cheltuieli destinate creării de mijloace fixe, dezvoltării, modernizării și reconstrucției celor existente, precum și valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate asupra mijloacelor fixe existente și a terenurilor preluate cu plată de alte unități sau de la populație (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de manipulare și altele binecunoscute de profesioniștii contabili, deoarece le utilizează în mod curent).

Am repetat definiția oficială a investițiilor nete pentru a situa concret, în timp și spațiu, efortul depus, fie că este vorba despre sectorul public, fie că ne referim la cel privat. De altfel, datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) pe această temă vizează economia românească în ansamblu. S-a înregistrat un ritm de creștere de 12,1%, ceea ce atestă, încă odată, valabilitatea aprecierii referitoare la o reală relansare a procesului investițional. Firește, depinde și de baza de raportare dacă dorim să evaluăm adevăratele dimensiuni ale acestui proces. Or, în ultimii trei ani, ritmul de creștere a investițiilor nete a fost modest, oscilând între două și trei procente. De altfel, dacă ne referim și la structura investițiilor nete constatăm că se înregistrează diferențe sensibile între diverse componente. În timp ce volumul construcțiilor noi a sporit, în primul semestru al acestui an, cu peste 30%, cheltuielile cu utilajele, inclusiv cu mijloacele de transport, s-au situat cu 1,3% sub nivelul din perioada similară a anului trecut. Celelalte cheltuieli au cunoscut, la rândul lor, o evoluție lentă, creșterea fiind cu puțin sub 5%.

Asupra acestor diferențe se cuvine să stăruim deoarece – cum este știut – rolul cel mai activ, cu efecte de multiplicare, îl au tocmai utilejele și echipamentele, principalele purtătoare de progres științifico-tehnic.

Întrucât vorbim despre structuri, este de consemnat că, și în privința ramurilor în care se investește, avem de-a face cu unele diferențe de nedorit. În timp ce investițiile nete în construcții au crescut în primul semestru cu circa 36%, în industrie s-au majorat cu 26,8%, cu aproape șase procente mai puțin decât în intervalul ianuarie-iunie 2018. Scăderi față de aceeași perioadă s-au consemnat în agricultură și în cele mai multe segmente ale comerțului și serviciilor. De aici, principala concluzie: progresele au fost inegale pe elemente de structură, ceea ce impune o mai atentă alocare a resurselor, astfel încât investițiile nete să se regăsească într-un volum mult mai mare de valoare adăugată.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)