Adriano Celentano, superstar al muzicii pop italiene
Numărul 13, 21 iunie - 4 iulie 2016 » Nume și creații pentru eternitate
Pentru a completa evocările noastre privind personalități autentice în domeniul muzicii pop, supunem atenției cititorilor datele biografice ale lui Adriano Celentano, a cărui faimă a depășit cu mult hotarele Italiei, țara sa natală, contribuind, în mod esențial, la afirmarea în lume a unei maniere de concepere și prezentare a unor genuri muzicale cu mare audiență la publicul larg. Ceea ce îl poate defini cel mai bine pe Adriano Celentano este deschiderea sa spre stiluri muzicale variate, fără a-și diminua, într-un fel sau altul, personalitatea artistică. De aici, aprecierea potrivit căreia este un superstar autentic al muzicii pop italiene.
Adriano Celentano, lângă un poster al idolului său, Elvis Presley (1984) |
De-a lungul carierei sale de peste 50 de ani a cântat de la rock’n’roll până la rap și s-a bucurat de succes inclusiv în lumea filmului și în cea a televiziunii. A ieșit în evidență odată cu participarea la primul festival italian de rock’n’roll din Milano, în anul 1957. Influențat de idolul său, Elvis Presley, precum și de actorul american Jerry Lewis, Celentano a fost unul dintre eroii „revoluției rock’n’roll” din deceniul al șaselea al secolului trecut.
Melodia sa Ciao ti dirò a devenit, încă de la lansare, în 1958, un hit internațional, iar un an mai târziu s-a bucurat din nou de succes odată cu melodia Il tuo bacio è come un rock. De atunci, Celentano avea să-și înscrie în biografia sa artistică cel puțin un hit în fiecare an. Până în 1960 era foarte cunoscut în Italia, iar regizorul Federico Fellini i-a oferit un rol – în calitate de cântăreț rock’n’roll – în celebrul film La Dolce Vita.
Adriano Celentano împreună cu actorul italian Alberto Lupo (Alberto Zoboli) la festivalul muzical Cantagiro (1972) |
În anul 1961 a participat pentru prima oară la Festivalul Sanremo, cea mai mare manifestare de muzică pop din Italia, cu rezonanțele europene, chiar mondiale bine cunoscute. Melodia sa, 24 mila baci, a ocupat doar locul doi, dar avea să se vândă mai târziu în milioane de exemplare, cucerind toate topurile italiene. Trebuie, însă, amintit că acest moment a fost urmat de puternice controverse, iar ediția respectivă a Festivalului Sanremo a devenit obiect de anchetă în Parlament. În același an, Celentano și-a înființat propria casă de producție, Clan Celentano, pentru a deține în întregime controlul asupra modului în care erau valorificate, pe toate planurile, creațiile sale muzicale. Stai lontana da me a fost prima melodie înregistrată de casa Clan. În 1963, în timpul filmărilor pentru Il monaco di Monza, și-a întâlnit viitoarea soție, actrița Claudia Mori, pe care a cerut-o în căsătorie un an mai târziu.
Adriano Celentano împreună cu soția sa, cântăreața și actrița Claudia Mori, în Versilia (august 1967) |
Deși Celentano a jucat frecvent în filme, nu a reușit să atragă atenția criticilor de specialitate până în 1969, când a apărut în Serafino, regizat de veteranul comediilor italiene, Pietro Germi. Cinci ani mai târziu, Celentano și-a făcut debutul ca regizor, scenarist și producător cu pelicula Yuppi du. Coloana sonoră a filmului a fost, de asemenea, compusă de el și s-a bucurat de un imens succes în topurile italiene.
Următorii zece ani aveau să marcheze vârful carierei sale, inclusiv ca actor. Comediile Il bisbetico domato, din 1980, și Innamorato Pazzo, din 1981, regizate de Castellano și Pipolo, având-o în rolul principal pe Ornella Muti, au devenit megahituri în Italia, bucurându-se de succes și în alte țări.
Adriano Celentano și Ornella Muti în filmul Il bisbetico domato (1980) |
În 1985, Celentano a scris, regizat, jucat și a compus muzica pentru cel mai ambițios proiect al său, filmul Joan Lui. Având ca subiect revenirea pe Pământ a lui Iisus Hristos, pelicula a fost criticată dur și nu s-a bucurat de succes comercial, astfel încât Celentano și-a pierdut interesul pentru lumea filmului.
În 1987 a realizat emisiunea săptămânală de televiziune Fantastico, dovedindu-se un prezentator TV de succes, în special datorită prestațiilor sale provocatoare și amuzante. A lansat apoi albumul La pubblica ottusità, care a ajuns pe primul loc în topurile din Italia.
Adriano Celentano împreună cu actrița Eleonora Giorgi pe platourile de filmare a producției Mani di velluto (Milano, 1979) |
În același an a scris cartea Il profeta e i farisei, bazată pe experiența sa din lumea televiziunii. În 1991 a lansat albumul Il re degli ignoranti împreună cu o carte cu același titlu. În anul următor a inaugurat show-ul de televiziune Svalutation, care s-a bucurat, de asemenea, de succes. În 1992 a lansat ultimul său film, Jackpot. Aparținând genului science fiction, pelicula a fost, din păcate, unul dintre cele mai mari dezastre financiare la box office-ul italian. A încasat numai 158 de milioane de lire, în condițiile în care bugetul filmului a depășit 18 miliarde de lire.
Încercând să conturăm o schiță de bilanț al carierei artistice a lui Adriano Celentano, notăm că a jucat în peste 40 de filme și a lansat peste 45 de albume muzicale, multe dintre ele bucurându-se de un foarte mare succes. A vândut peste 150 de milioane de albume la nivel mondial și este unul dintre cei mai „bine vânduți” artiști italieni ai tuturor timpurilor. Ultimul său concert – după 18 ani în care nu a susținut nicio reprezentație muzicală – a fost transmis de postul de televiziune Canale 5, fiind urmărit de peste 9 milioane de telespectatori.
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național