Dacă luăm în calcul zilele nelucrătoare, putem considera că ne desparte mai puțin de o lună de finalul acestui an. Dacă mai luăm în considerare ceea ce numim „obiceiul pământului”, această perioadă se poate considera că intră în sfera relaxărilor. Numai că, din păcate, nu mai putem opera cu unitățile de măsură din vremurile predominant normale, chiar dacă, în momentul de față, am „scăpat” de pandemie. Și aceasta, ca urmare a stării de criză prelungite din cauzele bine-cunoscute, atât cele de ordin geopolitic, cât și economic.

Avem, deci, suficiente motive să considerăm că nu este timp de relaxare, că fiind aproape și cumpăna anilor, pe agenda managerilor, a întreprinzătorilor și, implicit, a principalilor lor colaboratori, profesioniștii contabili, se află obiective nu numai presante, ci și fundamentale, cel puțin pentru menținerea afacerilor pe „linia de plutire”.

La stările de fapt și de spirit din lumea businessului ne-am referit frecvent în comentariile noastre. Prin urmare, nu este cazul să recurgem la repetări. Ceea ce prezintă, însă, cel mai mare interes în confruntarea cu factorul timp vizează adoptarea și aplicarea de măsuri menite să întărească zona pozitivă a bilanțului anual și să asigure, la un nivel maxim posibil, un demaraj cât mai bun în 2023. De aici, ideea centrală formulată succint de instituțiile publice importante, și anume necesitatea folosirii optime a „ferestrelor de oportunitate”. Care ar fi acestea? Cel mai concludent răspuns îl dau și, cu siguranță, îl vor da cei care cunosc din interior „pulsul pieței”, care au identificat posibilitățile reale de continuare și, cum este de dorit, de consolidare a propriilor afaceri.

Este suficient să pornim de la lanțurile de producție și aprovizionare pentru a ne da seama de perspectivele existente, iar în condițiile de criză acută și prelungită, și de numeroasele variante ale posibilităților de valorificare superioară a avantajelor comparative și competitive ale economiei noastre naționale. Este extrem de greu de înțeles și acceptat inerția care se constată în diverse domenii, pe diferite paliere de explorare și exploatare a resurselor naturale. E adevărat, sunt necesare investiții masive și pe termen lung în industriile extractive, dar – chiar și în condițiile actuale – s-a demonstrat că este posibil, printr-o corectă alocare a resurselor, în special a celor financiare, inclusiv a fondurilor europene nerambursabile, ca – pe termen scurt și mediu – să se intensifice extracția de hidrocarburi și de minereuri utile care să fie puse „în circulație” pe piața internă și pe piețele externe.

Rezultatele înregistrate de întreprinzătorii care s-au „mișcat” repede, care au sesizat de timpuriu „încotro merg lucrurile” sunt un exemplu deosebit de concludent nu numai de adaptare la condițiile în schimbare, ci și de acțiuni „în prima linie” pentru asigurarea unui volum cât mai mare de materii prime, de materiale, de piese și de subansambluri, în conformitate cu transformările structurale care au intervenit și intervin în sfera cererii agregate, până la cele mai mici componente ale acesteia.

O altă direcție de acțiune menită să fructifice oportunitățile apărute în condițiile deteriorării lanțurilor de aprovizionare și de producție este relevată de situația din industria agroalimentară, în special de segmentul sortimentelor procesate. Cu investiții minime pe întregul lanț tropic, cu cicluri de fabricație relativ scurte, este posibil să se livreze produse de calitate, în cantitățile solicitate de piață, inclusiv la cele care, în momentul de față, provin din importuri. Operativitatea, capacitatea de a percepe în timp util schimbările chiar în fazele în care acestea abia se prefigurează, de a modifica „din mers” politicile investiționale s-au dovedit salutare în foarte multe cazuri.

Bineînțeles, nu au fost și nu sunt neglijate costurile unor asemenea bune practici, dar faptul că accentul s-a pus și se pune pe resursele locale determină, din start, cheltuieli mai mici, începând cu forța de muncă și terminând cu transportul și vânzările cu amănuntul.

Desigur, pot fi date și alte numeroase exemple în sensul de mișcare, de acțiune abordat. Nu ne-am propus, însă, o analiză exhaustivă, ci doar să atragem atenția că există „ferestre de oportunitate”, că provocările, riscurile și incertitudinile nu trebuie considerate bariere de netrecut în calea conceperii și realizării unor rețele de afaceri vizionare. Tocmai în maniera realistă, neinhibată în care se deschid „ferestrele de oportunitate” pentru a intra în spațiile decizionale aerul proaspăt al spiritului creativ se găsesc și sursele rezilienței, ca antidot la crizele multiple cu care ne confruntăm.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)