Nu este dificil de constatat că s-a readus în atenția publică, inclusiv în presă, cu o frecvență deosebită, substantivul „afaceri” (bunăoară, discuția referitoare la „impozitul pe cifra de afaceri”). Astfel, au apărut și tot felul de formulări care, în bună măsură, reprezintă abateri de la normele lingvistice și logice.

De câte ori nu ați auzit, stimați cititori, expresii de genul „a făcut o afacere”, „mediul de afaceri se pronunță…”, „afacerea respectivă a creat pierderi de…”, „antreprenorul Y este cunoscutul om de afaceri care…”, „afacerea X este o activitate (sau o operațiune) care…”? Ei bine, toate aceste expresii conțin una ori mai multe erori din perspectiva amintită.

Să descompunem în silabe cuvântul „afacere”. Ce rezultă? „A-fa-ce-re”. Miezul cuvântului îl oferă verbul „a face”. Prin urmare, formula „a făcut o afacere” este neîndoios pleonastică. Apoi, sintagma „mediul de afaceri”, intrată atât de mult în uz drept echivalentul pentru „lumea afacerilor”, ne îndeamnă să reflectăm, în primul rând, la noțiunea de „mediu”. Or, toate dicționarele definesc această noțiune drept ceva „exterior” unei acțiuni, unei persoane, unei situații etc. În termeni mai elevați se pune semnul egalității între „mediu” și un factor „exogen”. În consecință, când vorbim despre „mediul de afaceri”, trebuie să avem în vedere condițiile, contextul în care se derulează afacerile, nicidecum afacerile propriu-zise. Printre aceste condiții pot fi enumerate legislația, evoluțiile de pe piața externă, stabilitatea politică, financiară, predictibilitatea și transparența acțiunilor desfășurate de autoritățile publice, avantajele comparative și avantajele competitive. Dar repetăm: noțiunea de „mediu de afaceri” indică elemente exterioare afacerilor propriu-zise.

Cât privește „crearea de pierderi”, evident, exprimarea este, cel puțin, improprie. Tot ceea ce decurge din verbul „a crea” are un înțeles pozitiv, pornind chiar de la suprema idee de „creație divină”. Așa că „pierderile” pot fi efectul a tot ceea ce este de imaginat, dar în niciun caz nu pot fi integrate conceptului de „creație”, de „creator”, de „realizare” etc.

Mai departe: „afacerea” indică, neîndoios, o „activitate”, o „acțiune” și, prin urmare, a spune că „o afacere reprezintă o… activitate” este încă un caz de pleonasm pur. La fel, se cere reamintit că „antreprenorul”, ca și „întreprinzătorul”, ca și „businessmanul”, desemnează exact un „om de afaceri” sau, poate, mai potrivită ar fi noțiunea de „afacerist”, dacă nu i s-ar fi atribuit, în timp și pe nedrept, un sens negativ, peiorativ.

Fără să epuizăm exemplele de folosire inadecvată a noțiunii de „afacere”, trebuie să conchidem că – în sens propriu și în sens figurat – respectarea regulilor lingvistice și logice constituie „o afacere” a fiecăruia dintre noi, în profesie, în viața publică și personală de fiecare zi. (T.B.)

(Copyright foto: pressmaster / 123RF Stock Photo)