Orașele inundate, deficitul de alimente, valuri mortale de căldură și migrația în masă vor crește costul prevăzut

Sprijinirea statelor vulnerabile pentru a face față efectului multiplicator al schimbărilor climatice asupra secetei, inundațiilor, valurilor de căldură și megafurtunilor tropicale va necesita mii de miliarde de dolari, nu miliardele de dolari despre care s-a discutat la Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice (#COP26) de la Glasgow (Scoția), arată un proiect de raport al Națiunilor Unite obținut de AFP, relatează Agerpres. Eșecul statelor bogate în a-și respecta promisiunea de a acorda anual 100 miliarde de dolari pentru națiunile vulnerabile a devenit un punct nevralgic al discuțiilor de la Glasgow. Dar costul real pentru a permite în continuare ca atmosfera să se încălzească va fi cu mult mai ridicat.

Proiectul de raport al grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC), care ar urma să fie publicat la începutul anului viitor, arată că cifra de 100 miliarde de dolari nu este decât un avans pentru ce este necesar de pregătit pentru efectele inevitabile.

Orașele inundate, deficitul de alimente, valuri mortale de căldură și migrația în masă vor crește costul prevăzut.

„Costurile adaptării sunt semnificativ mai ridicate decât s-a estimat anterior, având ca rezultat sporirea «deficitului de finanțare pentru adaptare». Actualele acorduri de guvernanță pentru finanțarea adaptării sunt inadecvate pentru nivelul anticipat al impactului climatic”, se arată în raportul de 4.000 de pagini.

Suprafața pământului s-a încălzit cu 1,1 grade Celsius față de nivelul anterior industrializării, mărind fenomenele meteo extreme pe glob. Iar lumea este în grafic pentru o creștere dincolo de obiectivul din Acordul de la Paris, de limitare a încălzirii între 1,5 și 2 grade Celsius.

Chiar ținând cont de noile angajamente privind reducerea emisiilor de carbon din acest an, suprafața pământului se va încălzi totuși cu un nivel „catastrofic” de 2,7 grade Celsius, arată calculele Națiunilor Unite. Cu cât mai mult cresc temperaturile, cu atât mai ridicate sunt costurile protejării societății contra cataclismului climatic, avertizează IPCC, principala autoritate globală în științele climatice.

Până în 2050, necesitățile de finanțare pentru adaptare ar putea atinge 1.000 miliarde de dolari în fiecare an, în anumite scenarii privind emisiile.

La o încălzire cu două grade, costurile adaptării numai în Africa ar urma să crească „cu zeci de miliarde” în fiecare an.

Proiectul de raport obținut AFP detaliază impactul climatic și creșterea necesității pentru adaptare.

Mulți oameni de știință, inclusiv unii autori cheie ai raportului, regretă că documentul nu a fost publicat înaintea reuniunii de la Glasgow. Între timp, experții și diplomații au început să facă evaluări care sunt mult mai ridicate decât cifrele puse pe masă la negocierile COP26.

Angajamentul din 2009 de a acorda anual 100 miliarde de dolari până în 2020 - acum amânat până în 2023 - era menit să ajute țările vulnerabile din punct de vedere climatic să-și facă economiile ecologice și să se pregătească pentru efectele inevitabile. Dar ceea ce părea o sumă importantă în 2009 pare astăzi derizoriu.

Mohamed Adow, șeful organizației Power Shift Africa din Nairobi, a declarat pentru AFP că suma de 100 miliarde de dolari „nici măcar nu zgârie suprafața necesităților reale pentru statele în curs de dezvoltare. Adaptarea este un unghi mort imens când vine vorba de a face față urgențelor climatice”.

Necesitatea urgentă de fortificare împotriva impactului schimbărilor climatice - care vor fi severe chiar și la o încălzire de 1,5 grade Celsius - este scoasă în evidență de proiecțiile din proiectul de raport al IPCC privind efectele pagubelor provocate de creșterea temperaturilor asupra fiecărui sector al societății.

Într-un singur oraș aflat la joasă altitudine – Guangzhou, din sudul Chinei - pierderile estimate ar putea depăși un sfert dintr-o mie de miliarde de dolari pe an fără măsuri de adaptare, cum ar fi sisteme de apărare masive contra inundațiilor, în cazul unei creșteri suplimentare cu 20 de centimetri a nivelului mării.

La o încălzire de două grade Celsius, oceanele ar urma să crească de două ori pe atât.

În cel mai rău scenariu al încălzirii, pagubele anuale suferite de Guangzhou ar putea depăși 1.000 miliarde dolari. Alte orașe aflate la joasă altitudine, cum ar fi Mumbai, cu mai puține resurse, se confruntă cu un nivel similar de devastare.

Din cauza inundațiilor ar urma să-și părăsească locuințele 2,7 milioane de persoane din Africa în fiecare an până la mijlocul secolului, iar culturile de bază și valoarea lor nutrițională se vor diminua, sporind spectrul malnutriției extinse, iar valurile de căldură vor duce la scăderea productivității și vor reprezenta o povară pentru sistemele de sănătate.

Investițiile financiare pentru adaptare sunt în cel mai bun caz văzute ca o investiție în costurile evitate, arată raportul IPCC.

De exemplu, cheltuind 1.800 miliarde de dolari în următorul deceniu pe sisteme de avertizare timpurie, agricultură și infrastructură rezistentă la climă, conservarea mangrovelor și îmbunătățirea accesului la apă „ar putea genera beneficii nete de 7.200 miliarde de dolari”.

„Investițiile în adaptarea climatică sunt într-un fel ca obținerea unei asigurări pentru un eveniment cunoscut”, a apreciat Brian O'Callaghan, cercetător la Universitatea Oxford și autor al unui raport publicat recent de Națiunile Unite.

Adow și alții au cerut „un raport special” al IPCC pentru a cuantifica adaptarea globală, măsurând impactul încălzirii globale.

„Trebuie să facem o evaluare cât mai obiectiv posibilă a costurilor adaptării și atenuării”, a declarat Max Puig, negociator din partea Republicii Dominicane.

Un raport publicat anterior de Națiunile Unite arată că necesitățile de finanțare ar putea fi aproape de 300 miliarde de dolari pe an în 2030, urmând să crească la 500 miliarde de dolari până în 2050.

Un grup de state din Africa, sprijinit de China, India și alte mari economii emergente, au cerut țărilor dezvoltate să mobilizeze cel puțin 650 miliarde de dolari pe an doar pentru a începe adaptarea în 2030. Separat, Fiji și alte insule mici au propus un prag pentru jumătate din acea sumă din 2025, „pentru a debloca soluții de ultim moment”, a declarat pentru AFP Aiyaz Sayed-Khaiyum, ministrul Economiei și Schimbărilor Climatice din Fiji, la COP26. Acesta a explicat că statele bogate trebuie să recunoască urgența și faptul că o soluție fragmentară este inadecvată. „Nu poți construi un perete al unei case într-un deceniu și să te aștepți să-ți servească ca adăpost, avem nevoie de un adăpost acum”, a spus oficialul din Fiji.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)