În aceste zile, numeroși analiști din țară și din străinătate au acordat o atenție specială comunicatelor emise de agențiile internaționale de rating Moodyʼs, Standard & Poorʼs și Fitch, referitoare la evaluarea situației actuale și a perspectivelor pe termen scurt și mediu ale economiei noastre naționale. Se cuvine să remarcăm, în acest context, că totdeauna au contat foarte mult calificativele date de aceste agenții, deoarece de ele a depins, într-o măsură considerabilă, poziția țării noastre pe arena mondială, cu accent pe interesul finanțatorilor străini de a investi în România. În esență, ratingul reprezintă, cum bine se știe, o modalitate prin care se „măsoară” riscul de țară, respectiv capacitatea unei economii naționale de a achita, fără sincope, serviciul datoriei externe.

Dacă luăm în considerare condițiile din prezent, nu încape îndoială că ratingurile acordate de Moodyʼs, Standard & Poorʼs și Fitch reprezintă o notă relativ bună, încurajatoare, dar și preocupantă în raport cu obiectivele care trebuie îndeplinite în vederea consolidării pozițiilor țării noastre pe piețele financiare internaționale. Or, în situația în care datoria publică a României a ajuns, la finalul lunii august a.c., la 49,8% din PIB, adică a crescut în opt luni cu 51 miliarde de lei, depășind, pe total, 550 de miliarde de lei, se aștepta – cum se spune – „cu sufletul la gură” verdictul celor trei agenții. Acest verdict a sosit astfel încât Standard & Poorʼs a reconfirmat ratingul existent până acum, cu mențiunea de perspectivă stabilă, iar Moodyʼs a reconfirmat ratingul anterior cu mențiunea (evident, o mențiune esențială) referitoare la îmbunătățirea perspectivei de la negativ la stabil. În schimb, Fitch a reconfirmat ratingul anterior, cu perspectivă negativă.

Fără îndoială, au contat foarte mult anticipările referitoare la perspectivele creșterii economice în acest an, estimările cvasigenerale indicând un spor al produsului intern brut între 6% și 7%, niveluri superioare celor prognozate în primăvară. De aici și calculele din care a rezultat că nu s-a depășit (deocamdată) pragul psihologic al datoriei externe de 50% din PIB. Ar fi, însă, eronat să se considere că a fost luat în seamă un singur indicator, PIB. Între principalele variabile macroeconomice s-au înscris rata inflației, situația balanței de plăți, dependența de export, gradul de acoperire a importului cu exportul, rezervele valutare exprimate în numărul de luni de importuri, datoria externă pe termen scurt, serviciul datoriei externe, raportul dintre datoria externă și PIB, raportul dintre serviciul datoriei externe și exporturi. Cele mai recente date pentru toate aceste elemente au fost publicate de Banca Națională a României și prezentate, pe larg, în CECCAR Business Magazin.

Mai mult decât atât, evaluările au și o componentă politică, între altele fiind examinate relațiile autorităților cu partenerii sociali, soliditatea statului de drept, respectarea principiilor și regulilor democrației. Pentru fiecare dintre aceste criterii se acordă o notă cuantificabilă. Din toate notele rezultă o medie care marchează clasele riscului de țară. Să ne referim, bunăoară, la Standard & Poorʼs, care utilizează trei clase: A, B, C. Clasa AAA include țările cu cel mai mic risc, iar în clasa BBB sunt cuprinse țările cu un risc mediu. România se situează la limita de jos a clasei BBB. Aceeași remarcă este valabilă, în bună măsură, și în cazul Fitch, dar calificativul BBB- cu perspectivă negtivă este ultima notă din categoria „investment-grade” (recomandat pentru investiții). Este bine să ținem seama de toate acestea pentru o interpretare corectă a deciziilor adoptate de cele trei agenții.

În aceeași ordine de idei, apare imperios necesar să ținem seama de faptul că evaluările reprezintă și un fel de „cec în alb” dat țării noastre, în sensul că perspectiva este condiționată, în mod categoric, de măsura în care vor fi valorificate șansele oferite de Planul Național de Redresare și Reziliență aprobat de Comisia Europeană. Astfel, se afirmă implicit că ratingurile viitoare vor depinde, în foarte mare măsură, de realizarea obiectivelor prevăzute în respectivul Plan. De aceea, trebuie să subliniem, din nou, că multe obiective, cum ar fi: reducerea marelui deficit bugetar și a mult mai marelui deficit al balanței de plăți nu reprezintă obiective lesne de atins în viitorul previzibil.

Bineînțeles, în funcție de criteriile macroeconomice enunțate, se impun reforme, unele chiar radicale, deoarece numai o creștere și o dezvoltare a economiei noastre naționale pe baze sănătoase asigură, dacă nu îmbunătățirea, măcar menținerea ratingurilor acordate în urmă cu câteva zile. Prin urmare, deciziile celor trei agenții reprezintă și o încurajare explicită a eforturilor îndreptate spre diminuarea, în timp cât mai scurt, a dezechilibrelor macroeconomice, obiectiv primordial în ansamblul acțiunilor îndreptate spre ieșirea grabnică din grijile cu care ne confruntăm.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)