Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat pe site-ul instituției, la rubrica „Asistență contribuabili/ Servicii oferite contribuabililor”, un Ghid privind stabilirea rezidenței fiscale în România a persoanelor juridice străine. În materialul informativ sunt stabilite inclusiv o serie de definiții ale unor termeni utilizați în document. Astfel: ▪ persoana juridică străină reprezintă orice persoană juridică ce nu este persoană juridică română și orice persoană juridică înființată potrivit legislației europene care nu are sediul social în România; ▪ rezidentul este orice persoană juridică română, orice persoană juridică străină având locul de exercitare a conducerii efective în România, orice persoană juridică cu sediul social în România, înființată potrivit legislației europene sau orice persoană fizică rezidentă. Rezidentul are obligație fiscală integrală în România, fiind contribuabil supus impozitării în România pentru veniturile mondiale obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, conform prevederilor prezentei legi și ale tratatelor în vigoare încheiate de România; ▪ locul conducerii efective este locul în care, dacă nu se demonstrează altfel, persoana juridică străină realizează operațiuni care corespund unor scopuri economice, reale și de substanță și unde este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: a) deciziile economico-strategice necesare pentru conducerea activității persoanei juridice străine în ansamblul său se iau în România de către directorii executivi/membrii consiliului de administrație; sau b) cel puțin 50% din directorii executivi/membrii consiliului de administrație ai persoanei juridice străine sunt rezidenți.

Potrivit documentului publicat de ANAF, persoana juridică străină este considerată rezidentă fiscal în România dacă locul de exercitare a conducerii efective este în România. Dacă o persoană juridică străină este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al unei convenții de evitare a dublei impuneri la care România este parte, rezidența acestei persoane se va stabili potrivit prevederilor Convenției de evitare a dublei impuneri.

În vederea stabilirii rezidenței fiscale în România, persoana juridică străină completează și depune formularul Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei juridice străine cu locul conducerii efective în România. Chestionarul se regăsește pe portalul ANAF, www.anaf.ro, secțiunea Asistență contribuabili, subsecțiunea Declararea obligațiilor fiscale, rubrica Toate formularele, cu explicații, AICI. În prezent, Chestionarul se depune la registratura organului fiscal central competent sau se poate transmite prin poștă, cu confirmare de primire.

Persoana juridică străină are obligația de a anexa la Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei juridice străine cu locul conducerii efective în România următoarele documente justificative: ▪ copia legalizată însoțită de traducerea autorizată a deciziei/hotărârii acționarilor/ asociaților/fondatorilor/membrilor consiliului de administrație/directorilor executivi ai persoanei juridice străine cu privire la stabilirea locului conducerii efective în România; ▪ copia legalizată însoțită de traducerea autorizată a actului constitutiv actualizat al persoanei juridice străine; ▪ copia legalizată a extrasului de la Registrul Comerțului sau organismului similar din statul străin în care este înregistrată persoana juridică străină, din care rezultă acționariatul și aportul acestuia în capitalul persoanei juridice străine; orice modificări ulterioare se comunică organului fiscal central competent în termen de 45 de zile calendaristice de la data producerii lor; ▪ copia documentului sau actului privind utilizarea spațiului din România unde se va exercita efectiv conducerea persoanei juridice străine; ▪ copia legalizată însoțită de traducerea autorizată a contractelor încheiate cu directorii executivi/membrii consiliului de administrație ai persoanei juridice străine având locul conducerii efective în România.

Limba oficială în administrația fiscală este limba română. Documentele justificative care se depun la organul fiscal într-o limbă străină, trebuie să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii. Dacă la organul fiscal se depun documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.

Documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea obligației de a prezenta traducerea autorizată a acestora nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română, iar contribuabilul/plătitorul nu s-a conformat solicitării.

Organul fiscal central competent, ținând cont de datele înscrise în Chestionar, de situația concretă a persoanei juridice străine, de documentația prezentată și luând în considerare prevederile Codului fiscal, stabilește și notifică persoana juridică străină, în termen de 30 de zile de la depunerea formularului, dacă îndeplinește sau nu condiția de rezidență potrivit locului conducerii efective în România.

În ceea ce privește rectificarea Chestionarului, documentul stabilește că acesta se corectează/se modifică de către contribuabilul rezident din proprie inițiativă, ori de câte ori informațiile/documentele actuale nu corespund celor din chestionarul depus anterior, prin depunerea unui chestionar rectificativ. Chestionarul rectificativ se completează înscriindu-se toate datele și informațiile supuse rectificării, inclusiv cele care nu diferă față de chestionarul inițial/anterior. Organul fiscal central competent emite, în baza Chestionarului rectificativ, o Notificare rectificativă numai în situația în care sunt modificate datele înscrise în Notificarea inițială/anterioară.

Persoana juridică străină notificată că îndeplinește condițiile de rezidență potrivit locului conducerii efective în România are obligația să se înregistreze la organul fiscal central în termen de 30 de zile de la data comunicării Notificării. Înregistrarea se realizează prin completarea formularului 016 – Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România, care se depune direct (prin reprezentant legal) sau prin împuternicit. Declarația de înregistrare se completează cu ocazia primei înregistrări fiscale și, în prezent, se depune la registratura organului fiscal competent ori la poștă prin scrisoare recomandată, la termenele stabilite de legislația în vigoare.

Persoana juridică străină este considerată rezidentă în România potrivit locului de exercitare a conducerii efective de la data înregistrării fiscale la organul fiscal central. În scopul administrării creanțelor fiscale, organul fiscal central stabilește și înregistrează, din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale, un loc al conducerii efective în România al unei persoane juridice străine, care nu și-a îndeplinit obligația de înregistrare fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Ghidul publicat de ANAF precizează, totodată, că persoana juridică străină rezidentă în România potrivit locului conducerii efective are și următoarele obligații: ▪ să păstreze procesele-verbale ale ședințelor de consiliu și ale adunărilor acționarilor/asociaților; ▪ să conducă și să păstreze în România evidența contabilă, respectiv să întocmească situațiile financiare conform legislației contabile din România; ▪ să se înregistreze ca plătitor de impozit pe profit; ▪ să își mențină rezidența în România pe o perioadă de cel puțin un an fiscal.

„Stabilirea rezidenței în România de către o persoană juridică străină nu trebuie să aibă la bază aranjamente artificiale în scopul reducerii impozitelor care ar fi trebuit să fie plătite în statul străin și nu trebuie să creeze oportunități de neimpozitare sau de impozitare mai scăzută în România, inclusiv prin aranjamente de utilizare a convențiilor fiscale încheiate de România, numai în scopul evitării plății impozitelor în beneficiul direct sau indirect al unor rezidenți din terțe jurisdicții”, subliniază ANAF.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)