În spațiul public, mai ales în mass-media de specialitate, continuă discuțiile pe tema factorilor care au contribuit la creșterea peste așteptări a Produsului Intern Brut al României în primul semestru al acestui an. Sintagma „peste așteptări” explică, în bună măsură, punctele de vedere divergente. Adică sporurile înregistrate, respectiv locul al doilea la scara întregii Uniuni Europene, sunt apreciate drept o abatere, din fericire, pozitivă, de la o tendință globală în condițiile crizei multiple, la rândul ei, globale.

Aparent, astfel de dezbateri au o slabă legătură cu preocupările la nivel micro, principala zonă de activitate a profesioniștilor contabili. La o analiză ceva mai atentă nu va fi, însă, dificil de constatat că tocmai în condiții de criză, în special ale uneia prelungite, asemenea celei cu care ne confruntăm în prezent, legăturile reciproce dintre macro și microeconomie au devenit și devin tot mai strânse. Este suficient să ne referim la criza energetică pentru a percepe în modul cel mai acut cu putință efectele creșterii explozive a prețurilor la gazele naturale, petrol și energie electrică, efecte evidente nu numai la nivelul entităților de bază, ci și la bunuri și servicii din toate ramurile economiei noastre naționale.

Dacă urmăm ordinea ramurilor creatoare de valoare adăugată, așa cum apare în comunicatul Institutului Național de Statistică (INS), ordine valabilă în toată Uniunea Europeană, constatăm că în agricultură nu s-a înregistrat nicio creștere și că industria a suferit o contracție de un procent, comparativ cu primul semestru din 2021. Ambele ramuri au o pondere de 27,2% în PIB și asigură bunuri și servicii pentru celelalte domenii de activitate până la consumatorii finali, gospodăriile populației. Chiar dacă – așa cum vom vedea imediat – există sectoare de activitate cu creșteri semnificative în prima jumătate a anului în curs, unele au ponderi mai mici, iar altele mult mai mici în PIB. Bunăoară, comerțul cu amănuntul, care a continuat să fie „motorul creșterii economice”, are o pondere în PIB de 20 de procente.

Desigur, în prima jumătate a anului, în mod obiectiv, nu se recoltează marile culturi de câmp, dar agricultura a fost afectată puternic atât de secetă, cât și de explozia prețurilor la majoritatea input-urilor. În ceea ce privește industria, volumul de activitate mai redus a fost determinat, în cea mai mare parte, de dificultățile la export, date fiind semnele clare de stagnare și chiar de recesiune în zonele în care produsele românești au avut și mai au căutare. De aici, și contribuția negativă a exportului net la formarea PIB, respectiv un minus de 3,9%. Importurile înregistrează un spor de 14,3%, mai ales ca urmare a deficitului de ofertă internă din partea agriculturii și industriei.

Acestea sunt date statistice oficiale necontestate, dar interpretarea lor a fost și este diferită în amintitele dezbateri publice. Nu este cazul să le trecem în revistă și să polemizăm cu diverse puncte de vedere, însă câteva constatări, tot de ordin obiectiv, se impun de la sine.

Creșterea PIB în serie brută și în serie ajustată în primul semestru din 2022 cu 5,8% indică un grad de reziliență a economiei românești superior perioadelor precedente. S-a ajuns la acest rezultat notabil prin accentul pus pe măsurile proactive, în rândurile cărora un loc esențial l-au ocupat investițiile. Astfel, volumul acestora a crescut cu 2,2%, iar contribuția la sporul de PIB a fost de 0,5%.

O mențiune specială se cuvine a fi făcută în legătură cu un proces care a implicat investițiile, dar care, prin însăși natura lui, generează, la cote înalte, mai multă valoare adăugată. Este vorba despre extensiunea sectorului IT&C care, în ultimii cinci ani, a înregistrat ritmuri de creștere de trei ori mai mari decât economia noastră națională în ansamblu. Acest sector a generat, în primul semestru din 2022, o valoare adăugată brută de 76 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 7% din PIB, iar contribuția acestuia la creșterea Produsului Intern Brut a fost de 1,7%. Progresele în materie de digitalizare dau măsura reală și indică tendința dominantă a evoluției întregii economii în strânsa conexiune reciprocă evocată la începutul comentariului între micro și macroeconomie. Prin urmare, există un potențial creativ, inovativ, generator de încredere că factorii pozitivi care au determinat importantul spor de Produs Intern Brut își vor accentua rolul de înainte-mergător, condiție fundamentală a depășirii marilor dificultăți provocate de actuala criză multiplă, astfel încât să se asigure, în continuare, progresul întregii noastre economii naționale.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)