Ideea de a se organiza (mai întâi în București și, în perioada următoare, în alte orașe ale țării) expoziția Muzeul antreprenoriatului s-a dovedit a fi cât se poate de inspirată. Faptul că antreprenoriatul modern are „vârsta” României Mari este, în sine, fascinant. Noile orizonturi deschise de reîntregirea României, după un război cumplit, primul care a căpătat adjectivul de mondial, au permis unor oameni cu inițiativă, cu spirit întreprinzător să se dedice, cu toată energia lor creativă, cu tot ceea ce au învățat și pus în practică, procesului de refacere a economiei românești. „Rețetele” lor de succes au rămas și – cu siguranță – vor rămâne repere de neînlocuit pentru generațiile actuale și viitoare, chiar dacă vremurile s-au schimbat și se schimbă nu totdeauna în bine.

Expoziția-muzeu este structurată pe trei secțiuni, respectiv pe 10 personalități din perioada 1918-1945 (secțiunea Fondatori), zece „povești de succes” din perioada postdecembristă (secțiunea Contemporani) și alte zece ale celor care sunt întreprinzători de dată recentă (secțiunea Noua generație). În general, sunt nume cunoscute, adevărate modele în domeniile lor de afirmare antreprenorială, dar și unele cu o circulație mai restrânsă, fără a se diminua, în niciun fel, meritele lor. Bunăoară, Tiberiu Eremie (1875-1937), inginer constructor, a realizat cu echipa firmei sale mari poduri de cale ferată, Mausoleul de la Mărășești, „Sala Unirii” de la Alba Iulia, Arcul de Triumf din București. A fost numit, în epocă, marele constructor din România Mare.

La rândul lor, Dimitrie Leonida (1883-1965) și Nicolae Malaxa (1884-1965) și-au legat, pentru totdeauna, numele de importante realizări din domeniile principale ale industriei, de la energetică până la fabricarea primului automobil românesc.

Nu mai puțin interesante sunt elementele prezentate despre antreprenorii care au făcut să renască, încă din primele zile postdecembriste, capitalul românesc prin inițiative demne de tot respectul. Au fost și sunt exemple urmate, tot cu succes, de tinerele generații.

O componentă comună tuturor experiențelor, tuturor realizărilor celor 30 de antreprenori despre care „vorbește” Muzeul, implică și profesia contabilă, faptul că fiecare a avut drept sfătuitor un prieten, un apropiat, un colaborator de nădejde personificat într-un remarcabil profesionist contabil. Afacerile de succes s-au derulat, aproape fără excepție, în condiții optime și în ceea ce privește ținerea la zi, corectă, la standarde înalte, a contabilității, ca element de fundamentare a deciziilor esențiale.

În Capitală, Muzeul a fost găzduit de o clădire care datează din 1881, constituind, ea însăși, o rezultantă a antreprenoriatului performant. A fost proiectată de arhitectul Alexandru Săndulescu (autor, între altele, al cunoscutului Palat al Poștelor de pe Calea Victoriei, astăzi sediul Muzeului Național de Istorie a României). Evident, proprietarii edificiului-monument, antreprenori până la instaurarea regimului comunist, au lăsat moștenire o capodoperă a arhitecturii și, deopotrivă, o „casă a poveștilor de succes în afaceri”.

Clădirea se află pe strada Sfinților nr. 7, în apropierea kilometrului zero al Capitalei, și este cunoscută, în prezent, sub numele de Palatul Noblesse, sediul unei afaceri, al unui antreprenoriat din domeniul organizării de evenimente cu o gamă largă de teme și de participanți. În acest fel se leagă, în timp, opera unor antreprenori de seamă, sub semnul unei istorii nu rareori dureroase, dar pilduitoare pentru toți cei care doresc să lase în urma lor contribuții memorabile la tezaurul de valori naționale.