Arta oratoriei
Numărul 11, 7-13 iunie 2016 » La început a fost cuvântul...
Recent, la o manifestare publică, gazda a anunţat: „Urmează o scurtă alocuţiune a autorului…”. Nu contează nici numele gazdei şi nici al autorului, deoarece scopul rubricii de faţă este acela de a evita greşelile de exprimare şi nu incriminarea celor care le comit. Aşadar, sintagma „scurtă alocuţiune” reprezintă un pleonasm 100% din moment ce însuşi termenul „alocuţiune” indică o cuvântare, un discurs care se caracterizează prin concizie.
Am mai auzit, la o reuniune care se dorea a fi chiar un exemplu de abordare ştiinţifică a unei teme importante legate de priceperea de a comunica: „Exerciţiul de oratorie de care am beneficiat ar fi fost pilduitor dacă nu ar fi căzut în retorică, într-o predică şi discurs redundant”. S-o luăm metodic: „retorica” nu reprezintă un demers reprobabil, ci exact arta de a vorbi frumos. Prin urmare, reproşul nu era justificat. Apoi, fiind vorba despre… vorbire, observăm interferenţa, tot cu iz pleonastic, între „oratorie”, „retorică” şi „predică”. În sfârşit, „redundanţa”, adică un plus de informaţie faţă de ceea ce se consideră a fi necesar, nu constituie, totdeauna, un păcat. Dimpotrivă, deseori, ajută la o mai bună înţelegere a mesajului.
În aceeaşi sferă a comunicării publice se înscriu şi alte exemple. Astfel, într-o publicaţie de prestigiu, ne-a fost dat să citim: „Opiniile exprimate de X conţin multe judecăţi de valoare şi aprecieri interesante, care se constituie în puncte de vedere coerente”. Or, cuvântul „opinie” include atât „judecăţi de valoare” şi „aprecieri”, cât şi… „puncte de vedere”. În acest fel, autorul a reuşit o adevărată performanţă: trei sinonime într-o singură frază.
Şi pentru că am pomenit, în sens ironic, cuvântul „performanţă”, mai reţin atenţia cu o frază dintr-un alt discurs, unul televizionistic, din timpul campaniei electorale încheiate temporar duminica precedentă (spun temporar deoarece ne aflăm, de pe acum, în plină campanie electorală mascată pentru alegerile parlamentare). Iată fraza cu pricina: „Candidatul nostru este performer deoarece a obţinut multe rezultate bune, iar performanţa sa îl recomandă ca cel mai bun”. În afară de exprimarea nu tocmai elegantă („ca cel”), trebuie remarcat că – şi în acest caz – s-au cam aglomerat pleonasmele. Bunăoară, a fi „performant” fără „rezultate bune” este un non-sens. Din păcate, exemplele date atestă – a câta oară? – că, pentru numeroşi „oratori”, vorbirea corectă tinde să devină excepţia, când s-ar cuveni să fie regula. (T.B.)
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național