Cu siguranță, cititorii au reținut că una dintre ideile principale afirmate la recenta Conferință Națională Extraordinară a CECCAR a fost aceea a promovării consecvente a dialogului spre toate azimuturile, începând cu membrii și între membrii organizației noastre profesionale, continuând cu organizații și asociații partenere și terminând cu instituțiile publice, în primul rând cele cu funcții de reglementare. O confirmare dintre cele mai concludente privind valabilitatea și vitalitatea concepției conducerii CECCAR privind dialogul a constituit-o documentul intitulat Punctul de vedere remis de CECCAR Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în urma eliminării Formularului 088.

Cititorii publicației noastre au avut, desigur, posibilitatea de a cunoaște integral acest document și s-au convins de faptul că au parcurs un text solid elaborat, echilibrat, pertinent și percutant.

Reamintesc toate acestea în contextul intern și internațional actual, când tocmai unele cazuri de renunțare la dialog, la diminuarea rolului acestuia și, mai ales, tendințele de blocare împiedică, în bună măsură, dezbaterea și soluționarea unor situații presante, complicate, multe dintre ele cu desfășurări pline de riscuri, de pericole. Păstrând, desigur, proporțiile, trebuie să afirmăm, cu toată îndreptățirea, că reușitele unor dialoguri din țara noastră – în desfășurarea cărora CECCAR a oferit un model conceptual și practic bine apreciat de interlocutori – confirmă și reconfirmă permanent adevărul că singura cale rezonabilă de înlăturare a asperităților (să le zicem doar așa), de identificare a zonelor consensuale, de definire a unor acțiuni comune în numele intereselor comune a fost, este și va fi dialogul, în toate cazurile, la toate nivelurile.

Evident, la ordinea zilei se află dialogurile consacrate modalităților de aplicare a Programului guvernamental, aprobat de Parlament. Este cadrul instituțional cel mai potrivit și pentru dialogul între majoritate și minoritate, între exponenții Puterii și cei ai Opoziției. Respectând principiile echidistanței noastre, nu ne pronunțăm asupra modului în care se desfășoară acest dialog. Deschiderea spre dialog chiar și în cazul unor confruntări puternice s-a dovedit, inclusiv prin experiența postdecembristă din țara noastră, un factor de coeziune socială și națională. Or, acesta este un element decisiv în procesul rezolvării cât mai eficiente a cerințelor întregii societăți.

Tocmai pentru îndeplinirea unor asemenea deziderate se impune să se fructifice experiențele pozitive și să se elimine ceea ce nu corespunde nici literei și nici spiritului Constituției și legilor, printre care cea consacrată dialogului social, respectiv Legea nr. 62/2011, modificată și completată prin Legea nr. 1/2016. Recitirea acestei legi, vă asigur, stimați cititori, este extrem de instructivă, începând cu setul de definiții privind partenerii sociali, componentele dialogului, respectiv informarea, consultarea și negocierea. Bineînțeles, toate prevederile prezintă un mare interes.

Întrucât am evocat contextul intern și extern actual, toate aceste prevederi constituționale prezintă nu numai o importanță conceptuală excepțională, ci și conturează, cât se poate de clar, fundamentele politicilor publice, ale căror direcții, obiective și modalități de aplicare sunt asigurate și prin promovarea unui dialog social permanent și eficient. Sunt, așadar, toate acestea, teme de cel mai larg interes public, ceea ce reprezintă, pentru experții contabili și contabilii autorizați, elemente de bază, repere de neînlocuit în exercitarea profesiei. A confirmat-o, o confirmă și o va confirma tot ceea ce caracterizează gândirea și acțiunea profesioniștilor contabili din România, sub egida CECCAR.