În cuvântul de deschidere la conferința de presă unde s-a lansat Raportul asupra Stabilității Financiare, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a spus:

„BNR a publicat acest raport o dată pe an din 2006. Începând din 2016 am decis să îl publicăm de două ori pe an – în aprilie și în octombrie. Am luat această decizie pentru a ne alinia la buna practică a Băncii Centrale Europene, care de asemenea publică bianual Raportul asupra Stabilității Financiare, dar mai ales pentru a reflecta adecvat și în timp util provocările pe plan intern la adresa stabilității financiare, precum și evoluțiile rapide pe plan european privind reglementările prudențiale.

Rolul primordial al unui raport de stabilitate este acela de a contribui la promovarea stabilității financiare prin oferirea de informații de bună calitate decidenților din banca centrală, din alte autorități de reglementare și participanților din piața financiară pentru a putea anticipa problemele sistemice și pentru a putea pregăti răspunsuri adecvate. Un raport privind stabilitatea financiară trebuie să aibă claritatea datelor, să fie consistent cu rapoartele precedente și să acopere o gamă largă de aspecte cu un instrumentar metodologic divers, cantitativ și calitativ – conform unei lucrări recente de cercetare publicate de experți FMI și ai Băncii Mondiale.

• un risc sistemic sever – cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar.
• un risc sistemic ridicat – posibila ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană.

BNR identifică pentru prima oară un risc sistemic sever. În ultimele 6 luni s-au intensificat inițiativele legislative care își propun să reglementeze domeniul financiar-bancar prin intervenția retroactivă în contractele încheiate între bănci și clienți. Legea privind darea în plată este cea mai cunoscută inițiativă de acest gen. La reexaminarea legii au fost adoptate o serie de amendamente care corectează o parte dintre problemele semnalate. Dar problema de fond o reprezintă stabilitatea și predictibilitatea cadrului legislativ. Există și alte inițiative legislative care pot afecta stabilitatea financiară, motivate în parte și de faptul că anul 2016 este un an electoral.

În ultimii 26 de ani, România a făcut ample reforme structurale, a legiferat dreptul de proprietate, a construit o economie funcțională de piață, s-a deschis către investițiile străine inclusiv în sectorul bancar, a transpus și aplică în prezent acquis-ul comunitar. Dar aceste reforme nu sunt ireversibile. Anumite propuneri legislative recente riscă să încalce dreptul de proprietate, să contrazică fundamentele unei economii de piață, să creeze instabilitate și incertitudine.

Celebrul profesor Francis Fukuyama își încheie cea mai recentă carte, Ordinea politică și descompunerea politică, cu următorul avertisment: «Nimeni dintre cei care trăiesc într-o democrație liberală nu trebuie să se amăgească în legătură cu inevitabilitatea supraviețuirii acelei democrații. Nu există niciun instrument istoric automat care să facă progresul inevitabil sau care să prevină descompunerea și derapajul. Democrațiile există și rezistă pentru că oamenii le doresc și sunt gata să se lupte pentru ele. Leadership-ul, capacitatea organizațională și deseori chiar norocul sunt necesare pentru ca democrațiile să învingă.»

Fundamentele democrației și economiei de piață nu se schimbă. Gândirea economică evoluează însă; așa cum spune Stanley Fischer, fost director general adjunct al FMI, fost guvernator al Băncii Israelului și actual vicepreședinte al Băncii Centrale din SUA, întrebările din manualele de economie sunt aceleași de acum 50 de ani, dar răspunsurile sunt total diferite. Astăzi vorbim pe plan internațional despre coborârea sub pragul zero al ratei dobânzii și despre stagnarea seculară – teme care acum 50 de ani sau chiar 20 de ani nici nu erau imaginate. Și rolul băncilor centrale cunoaște o evoluție. Criza financiară ne-a demonstrat că stabilitatea prețurilor nu mai este suficientă pentru a asigura stabilitatea financiară – o afirmație făcută de Sir Andrew Crockett în 2003, când era director general al Băncii Reglementelor Internaționale, și reluată recent de Vitor Constancio, vicepreședinte al Băncii Centrale Europene.

Într-un astfel de mediu extern trebuie să fim foarte atenți să nu creăm vulnerabilități interne suplimentare. Aceste riscuri sunt prezentate pe larg și discutate în raport.

Permiteți-mi să închei citând un paragraf în aparență arid, dar plin de substanță din Sinteza Raportului asupra Stabilității Financiare: «Consolidarea politicilor bugetare responsabile, prin asigurarea unei previzibilități sporite în materie de reglementare, precum și evitarea unui comportament prociclic al mixului de politici macroeconomice sunt elemente esențiale pentru menținerea echilibrelor economice și sprijinirea stabilității financiare în perioada următoare». Și, aș adăuga eu, pentru o creștere economică sustenabilă – aspecte pe care Banca Națională le afirmă de mai mult timp.”