Cum era de așteptat, comentariile referitoare la recentele măsuri adoptate de Banca Națională a României (BNR) în materie de politică monetară, în special majorarea dobânzii-cheie, sunt numeroase, nuanțate, dar unitare în ceea ce privește relevarea locului și rolului stabilității financiare, în general în orice țară, mai ales în condițiile prelungirii crizelor sanitare, economice și sociale. Cu toate că o serie de ameliorări sunt evidente, persistă riscuri și provocări care impun acțiuni adecvate în toate domeniile și la toate nivelurile decizionale.

Evoluțiile din ultima vreme atestă necesitatea imperioasă de a se accelera procesele specifice unei tranziții globale spre un nou model de creștere economică, favorabilă protecției mediului, eficientă energetic și generatoare de incluziune socială, temă majoră dezbătută la recentul Forum Mondial Davos 2022. Aceste cerințe sunt, întru totul, valabile și pentru țara noastră, dar sub semnul unor particularități de necontestat.

Dacă vom focaliza analiza asupra stabilității financiare, a cărei importanță este foarte bine cunoscută de profesioniștii contabili, vom constata, pe baza studiilor BNR, că – în momentul de față – nu ne confruntăm cu riscuri extreme, cele severe și cele reduse (potrivit clasificărilor acceptate la nivel global). Există un singur risc ridicat, cel referitor la întârzierea procesului de implementare a reformelor și de absorbție a fondurilor europene, în special cele alocate prin PNRR și riscuri sistemice moderate, determinate de incertitudinile la nivel mondial, în contextul crizei pandemice și al celei energetice, precum și riscul de nerambursare, la termen și la nivelul valoric stabilit, a creditelor contractate de sectorul privat al economiei.

Măsurile preconizate la nivel național, atât cele de natură instituțional-organizatorică și de politici fiscal-bugetare, cât și din sfera monetară, urmăresc diminuarea deficitelor care s-au adâncit în intervalul care a trecut de la declanșarea pandemiei. Mai ales deteriorarea semnificativă a deficitului de cont curent reprezintă o vulnerabilitate majoră reflectată și de elementele generatoare de datorie externă, de agravarea situației financiare, îndeosebi a firmelor exportatoare. De aici, necesitatea primordială de orientare a programelor de susținere în special a companiilor care, în condiții de criză, au promovat noi modele de creștere economică, în centrul cărora s-au situat politicile inovative, investiționale și de personal, racordate inclusiv la progresul tehnologic, la cerințele erei digitale.

Situația existentă și evoluțiile previzibile (probabile) readuc în atenție necesitatea unor schimbări radicale în modul în care sunt concepute și aplicate măsurile de accesare și de utilizare a fondurilor europene nerambursabile. Statisticile oficiale arată că nici măcar fondurile alocate pentru intervalul 2014-2020 nu s-au accesat la un nivel cât de cât satisfăcător. Nu s-a ajuns nici la „consumarea” unei jumătăți din sumele programate. Se înregistrează mari întârzieri și în procedurile de accesare a fondurilor prevăzute pentru intervalul 2021-2027, iar în cazul celor alocate prin PNRR, procedurile se află încă în fazele incipiente. Pe total, este vorba despre mai mult de 50 de miliarde de euro, la care se adaugă împrumuturi avantajoase prin UE de circa 15 miliarde de euro. Estimări oficiale indică posibilitatea ca, în perioada care ne desparte de anul 2027, atragerea tuturor resurselor europene menționate să aibă un impact de 5,7 puncte procentuale asupra creșterii economice a României.

În contextul evocat, prezintă o importanță specială indicatorii de „sănătate bancară”, avându-se în vedere rolul creditelor în asigurarea stabilității financiare la nivel național. Acești indicatori (în special cei care vizează fondurile proprii, rata creditelor neperformante, raportul dintre cost/venit, raportul dintre credite și depozite) au fost, în 2021 – potrivit aprecierii BNR – la un nivel similar sau chiar mai bun, în anumite domenii, față de media înregistrată în UE. Astfel, s-a asigurat o capacitate sporită de absorbție a unor eventuale șocuri, existând resurse ca sectorul bancar să poată gestiona eficient principalele riscuri generate de unele evoluții macroeconomice de o severitate ridicată. Bineînțeles, sectorul bancar se află în fața imperativului de a continua procesul de îmbunătățire a activităților specifice, în special orientarea mai puternică a creditării spre sprijinirea economiei reale. Fără să epuizăm tema stabilității financiare a țării noastre, elementele prezentate indică, în substanța lor, cerința dezvoltării și aprofundării experiențelor pozitive orientate spre promovarea unui nou model de creștere și de dezvoltare, în consonanță cu tendințele dominante pe plan mondial și european și subsumate consecvent și coerent interesului național.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)