Banca Națională a României (BNR) a dat publicității Raportul asupra inflației, ediția mai 2020. Pe lângă analiza celor mai recente evoluții economice, monetare și financiare și explicarea rațiunilor și manierei de implementare a politicii monetare în perioada precedentă, documentul prezintă proiecția trimestrială a băncii centrale privind evoluția inflației pe un orizont de opt trimestre – inclusiv incertitudinile și riscurile asociate acesteia – și evaluează contextul macroeconomic recent și viitor din perspectiva deciziei de politică monetară. Prin elaborarea și publicarea trimestrială a Raportului, BNR își propune să ofere tuturor celor interesați posibilitatea de a înțelege cât mai bine cadrul său de analiză și implicit fundamentele deciziilor de politică monetară.

Analiza prezentată în Raportul asupra inflației se bazează pe cele mai recente informații statistice disponibile la momentul redactării, astfel încât perioadele de referință ale indicatorilor utilizați sunt diferite.

Raportul asupra inflației a fost aprobat în ședința Consiliului de administrație al BNR din 29 mai 2020, iar proiecția macroeconomică a fost realizată pe baza informațiilor disponibile până la data de 25 mai 2020.

În cele ce urmează prezentăm sinteza acestui document. Cei interesați pot citi raportul integral pe site-ul BNR. 

Evoluția inflației și cauzele acesteia

Rata anuală a inflației IPC a revenit în luna februarie 2020 în intervalul de variație asociat țintei staționare de 2,5% ±1 punct procentual, încheind trimestrul I la valoarea de 3,05% (cu 0,99 puncte procentuale sub nivelul consemnat la finele anului 2019) și coborând în luna aprilie în continuare până la 2,68%. Traiectoria dezinflaționistă a fost imprimată de ieftinirea amplă a combustibililor, pe fondul unui cumul de factori interni (reducerea accizei) și externi (decompresia semnificativă a pieței petrolului), precum și de slăbirea tracțiunii anuale a prețurilor volatile ale alimentelor exclusiv ca urmare a unui efect de bază. În același timp, însă, extinderea pandemiei generate de noul coronavirus a ocazionat unele perturbații la nivelul lanțurilor de aprovizionare și distribuție, precum și o majorare temporară a consumului de bunuri de strictă necesitate. Pe acest fond, cele mai importante grupe de alimente procesate ale coșului de consum și-au majorat contribuția la rata anuală a inflației. Coroborat persistenței, în cea mai mare parte a trimestrului, a presiunilor inflaționiste asociate factorilor fundamentali, precum și episodului de depreciere a monedei naționale din luna martie, rata anuală a inflației IPC a depășit cu 0,3 puncte procentuale nivelul din cea mai recentă proiecție macroeconomică aferent finalului trimestrului I (Raportul asupra inflației, ediția din februarie 2020). În același timp, deși a înregistrat o ușoară atenuare de ritm pe parcursul primelor patru luni ale anului 2020, rata medie anuală a inflației IAPC a continuat să înregistreze cel mai ridicat nivel din rândul statelor membre ale UE, ecartul față de media europeană contabilizând în luna aprilie 2,3 puncte procentuale.

Contrar previziunilor, rata anuală a inflației CORE2 ajustat nu a urmat o traiectorie descendentă în primele luni ale anului 2020, ci a oscilat în jurul valorii consemnate la finele anului precedent (3,7% în luna aprilie). Evoluția a fost rezultanta unui cumul de factori cu influențe de sens contrar. Pe de o parte, a avut loc o amplificare ușoară a presiunilor inflaționiste din partea cererii agregate în cea mai mare parte a trimestrului I, în tandem cu înregistrarea unor noi minime istorice de către rata șomajului și, implicit, a unor dinamici salariale robuste, în timp ce perspectiva restrângerii mobilității și perceperea unei posibilități de apariție a problemelor pe lanțurile de aprovizionare au determinat un vârf de consum în luna martie pentru bunurile de uz curent (mai ales din categoria celor alimentare), reflectat de creșteri ale prețurilor finale ale acestora și ale dinamicii anuale a componentei alimentare a inflației de bază. Pe de altă parte, componenta nealimentară și cea a serviciilor de piață, confruntate cu o reducere a cererii și cu suspendări temporare ale activității, și-au diminuat contribuția inflaționistă în primele patru luni ale anului 2020.

Rata anuală de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei a accelerat în trimestrul IV 2019 până la 5,8% (+2,3 puncte procentuale comparativ cu intervalul precedent), atât ca urmare a intensificării dinamicii remunerării salariale, cât și ca rezultat al înregistrării unor rate de creștere a productivității în decelerare. În perioada octombrie 2019 – februarie 2020, activitatea sectorului prelucrător a continuat să fie afectată de cadrul comercial internațional tensionat, ceea ce a întreținut manifestarea unei decuplări notabile între variația productivității muncii și cea a câștigurilor salariale, cu repercusiuni atât asupra evoluției ratei inflației, cât și a competitivității. Luna martie a marcat o lărgire a acestui decalaj, în contextul unor contracții aproape generalizate ale producției în plan sectorial induse de șocul asociat izbucnirii pandemiei COVID-19, precum și al tendinței de menținere a schemelor de personal, comportament prevalent în recesiunea anterioară și care probabil va caracteriza și actuala criză dată fiind susținerea amplă din partea statului pentru menținerea relațiilor de muncă cu ajutorul șomajului tehnic.

Politica monetară în perioada parcursă de la data Raportului precedent

În ședința din 7 februarie 2020, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,5% pe an, a ratelor dobânzii la facilitățile de depozit și de credit la 1,5%, respectiv, 3,5% pe an, precum și reducerea ratei rezervei minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută ale instituțiilor de credit la nivelul de 6%, de la 8%, începând cu perioada de aplicare 24 februarie – 23 martie 2020. Rata anuală a inflației IPC a crescut în luna decembrie 2019 la 4,04%, de la 3,77% în noiembrie, nivel situat deasupra intervalului țintei staționare și ușor peste cel prognozat. Evoluția s-a datorat în principal majorării dinamicii prețurilor combustibililor, dar și scumpirii considerabile a fructelor. Totodată, rata anuală a inflației CORE2 ajustat a continuat să se majoreze în luna decembrie până la 3,66%, peste nivelul prognozat. Avansul a reflectat aproape integral dinamica prețurilor alimentelor atât pe plan intern, cât și internațional, în paralel menținerii la niveluri semnificative a presiunilor inflaționiste pe partea cererii, inclusiv pe fondul dinamicii în continuare accentuate a costurilor unitare cu forța de muncă. Cea mai recentă prognoză reconfirma perspectiva reducerii semnificative a ratei anuale a inflației IPC în primele luni ale anului curent și, ulterior, plasarea în jumătatea superioară a intervalului țintei până la finele orizontului proiecției, pe o traiectorie cu tendință ușor crescătoare începând din a doua parte a acestui an.

Principalele incertitudini și riscuri asociate perspectivei inflației decurgeau din conduita viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri, mai ales în contextul calendarului electoral 2020, iar nivelul și tendința deficitului de cont curent și a celui bugetar rămâneau deosebit de preocupante. Incertitudini sporite continuau să fie asociate încetinirii activității economice din zona euro și a celei de la nivel global, precum și creșterii riscurilor la adresa perspectivei acestora, inclusiv pe fondul epidemiei cu noul coronavirus. Deosebit de relevante au fost apreciate și deciziile de politică monetară ale BCE și Fed, precum și atitudinea băncilor centrale din regiune.

Ulterior, datele statistice au indicat scăderea alertă a ratei anuale a inflației în primele două luni ale anului curent, în linie cu previziunile, coborând în ianuarie la 3,6%, de la 4,04% în decembrie 2019, iar în februarie 2020, la 3,05%. Reintrarea ratei anuale a inflației IPC în jumătatea superioară a intervalului țintei s-a datorat aproape integral scăderilor de dinamică pe segmentele combustibili și LFO, evoluții atribuibile în principal unor efecte de bază și influențelor eliminării supraaccizei la carburanți și ale declinului neanticipat al cotației petrolului. O contribuție minoră, și inferioară așteptărilor, a avut și inflația de bază. Aceasta și-a prelungit ascensiunea în ianuarie, contrar previziunilor – urcând la 3,74%, de la 3,66% în decembrie 2019 – , și a scăzut în februarie la 3,6%, continuând, prin urmare, să indice presiuni inflaționiste semnificative pe partea cererii și a costurilor salariale.

Datele statistice au indicat reaccelerarea mult peste așteptări în trimestrul IV 2019 a creșterii economice – la 4,3%, de la 3% în trimestrul III –, inclusiv în termeni trimestriali. Astfel, pe ansamblul anului 2019, avansul economic a rămas deosebit de solid, încetinind doar ușor față de anul precedent – la 4,1%, de la 4,4% –, în contextul temperării ritmului consumului privat și al majorării contribuției negative a exportului net, dar și al redinamizării puternice a formării brute de capital fix și al accelerării semnificative a creșterii consumului administrației publice. În aceste condiții, ponderea deficitului de cont curent în PIB s-a majorat în 2019 la 4,6%, de la 4,4% în anul anterior, iar gradul de acoperire a acestuia cu ISD și transferuri de capital s-a redus ușor, la circa 78%, de la 83% în 2018.

Tabloul economic global a început însă să se degradeze accelerat la mijlocul trimestrului I, iar incertitudinile asociate au sporit substanțial, în condițiile creșterii rapide a impactului advers exercitat asupra producției și a lanțurilor globale de aprovizionare, dar și asupra cererii de pandemia de COVID-19. Împreună cu măsurile aplicate în numeroase țări în scopul limitării extinderii acesteia, incertitudinile sunt de natură să facă probabilă, potrivit evoluțiilor recente, intrarea în recesiune a economiei zonei euro și a celei globale în perspectivă apropiată. Efecte suplimentare au provenit din antrenarea unei deteriorări bruște a sentimentului pe piața financiară internațională, creșterea la cote extreme a volatilității prețurilor majorității claselor de active, în timp ce cotațiile internaționale ale petrolului și prețurile altor materii prime au consemnat scăderi ample.

În contextul impactului epidemiei de coronavirus, evaluată a avea un grad sporit de adversitate asupra populației și companiilor românești, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României s-a întrunit într-o ședință de urgență în data de 20 martie 2020 și a adoptat un pachet de măsuri menit să atenueze impactul economic asociat acestor evoluții. În această ședință, Consiliul de administrație al BNR a decis în unanimitate reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 2,5% la 2%, precum și îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor la facilitățile permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,5 puncte procentuale, de la ±1 punct procentual, implicând menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,5% și scăderea ratei dobânzii aferente facilității de creditare (Lombard) la 2,5%, de la 3,5%. Totodată, Consiliul de administrație al BNR a hotărât în unanimitate efectuarea de operațiuni repo în vederea furnizării de lichiditate instituțiilor de credit, precum și cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară. În același timp, Consiliul de administrație al BNR a convenit ca în caz de nevoie și în funcție de evoluțiile specifice să recurgă și la reducerea ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei, respectiv pentru cele în valută ale instituțiilor de credit.

Totodată, având în vedere gradul ridicat de incertitudine ce caracterizează evoluțiile economice și financiare, Consiliul de administrație al BNR a hotărât suspendarea calendarului ședințelor de politică monetară anunțat anterior, urmând ca acestea să aibă loc, pe o perioadă nedeterminată, ori de câte ori este nevoie. De asemenea, Consiliul de administrație a subliniat că mixul echilibrat de politici macroeconomice și implementarea de reforme structurale care să stimuleze potențialul de creștere pe termen lung sunt esențiale pentru menținerea stabilității macroeconomice și întărirea capacității economiei românești de a face față unor eventuale evoluții adverse.

Perspectivele inflației

Propagarea crizei de sănătate publică ocazionate de noul coronavirus a condus la blocaje ample ale lanțurilor de valoare adăugată, afectând osatura de producție de la nivel global, la creșteri semnificative ale volatilității de pe piețele financiare, ce grevează asupra disponibilității la timp și în volumele optime a surselor de finanțare, și la sporirea fără precedent a incertitudinii agenților economici, având ca efect perturbarea în mod sever a deciziilor economice ale acestora. Coroborate măsurilor administrative impuse de autorități în vederea limitării extinderii contaminării cu noul virus, acestea s-au transpus și într-o contracție de proporții a cererii agregate din economie. În aceste condiții, configurația actualului scenariu de bază este grevată de o multitudine de surse interconectate de riscuri și, mai ales, de incertitudini. De aceea, reconfigurări viitoare semnificative ale coordonatelor acestuia sunt probabile, pe măsura clarificării treptate a surselor actuale de incertitudine.

Conform ipotezelor adoptate în scenariul de bază, s-a presupus relaxarea graduală a măsurilor de distanțare socială începând cu a doua parte a trimestrului II, atât în România, cât și în celelalte țări europene. În aceste condiții se prezumă că cele mai ample efecte economice ale crizei vor fi localizate în prima jumătate a anului curent, cu precădere pe parcursul trimestrului II. În pofida unei reveniri a activității economice începând din al doilea semestru, gradualitatea preconizată a acesteia va face ca pe ansamblul anului dinamica medie a PIB real să înregistreze o valoare negativă semnificativă, apropiată de cele înregistrate la apogeul crizei economice din 2008-2009.

Nivelul incertitudinii, care a atins cote-record în perioada recentă, este de așteptat să greveze cu precădere asupra dinamicii investiționale, având ca efect probabil înghețarea pe termen scurt a finanțării proiectelor, în timp ce pe termen mediu, în lipsa unor indicii clare privind deznodământul crizei, nefiind exclusă posibilitatea unor amânări în mod repetat ale termenelor de implementare a acestora. Aceeași incertitudine ridicată, suprapusă unei deteriorări vizibile deja în evoluțiile curente ale pieței muncii, cu efect de comprimare a venitului disponibil real al gospodăriilor populației, va contribui la întreruperea relativ brutală a trendului favorabil de evoluție a consumului din ultimii ani. Totuși, în cazul acestei componente, scăderea este de așteptat a fi doar cvasigeneralizată, în condițiile în care anumite subcomponente (de exemplu, bunurile de strictă necesitate) au dovedit o reziliență sporită, având chiar potențial de a înregistra dinamici pozitive.

Restricțiile generalizate în ceea ce privește relațiile dintre state (de așteptat să afecteze funcționarea rețelelor transfrontaliere de producție și distribuție), precum și perspectiva unei contracții ample a cererii interne și a celei externe sunt de așteptat a rezulta într-o compresie drastică a fluxurilor internaționale de bunuri și servicii. Astfel, se prefigurează că deficitul de cont curent va cunoaște o ușoară deteriorare pe ansamblul anului curent, conturându-se tot mai clar perspectiva unei depășiri în acest an a valorii de 4% din PIB, stabilită ca reper multianual de Comisia Europeană în cadrul tabloului de riscuri economice. Evoluția deficitului de cont curent din 2020 este anticipată și pe fondul înrăutățirii deficitului bugetar, în condițiile unei majorări a cheltuielilor publice destinate atenuării efectelor crizei de sănătate publică, în paralel unui declin important al veniturilor bugetare, pe fondul deteriorării rapide și extrem de ample a activității economice. Prin efectele de runda a doua, contracția economiei este de așteptat să agraveze suplimentar balanța fiscală, printr-o nouă majorare a cheltuielilor bugetare, sub impactul acțiunii stabilizatorilor automați.

Dată fiind natura presupus temporară a șocului pandemic, contracția activității economice din anul curent se va reflecta preponderent în evoluția componentei ciclice (deviația PIB), afectând în mai mică măsură dinamica PIB potențial. Opus evoluției prognozate în ediția precedentă a Raportului, economia va funcționa, începând cu trimestrul II, cu un deficit de cerere pe tot intervalul de proiecție, a cărui magnitudine este însă dificil de estimat cu precizie în acest moment. Ulterior maximului atins în trimestrul curent, presiunile dezinflaționiste induse de deficitul de cerere se vor diminua treptat. Variația semnificativă a gap-ului PIB de pe parcursul trimestrului curent a fost cauzată de șocul amplu care a afectat cererea internă, suprapus deteriorării cererii externe. În schimb, pe fondul amplelor seturi de măsuri stimulative adoptate recent de autorități, conduita politicii monetare și a celei fiscale exercită efecte favorabile, de natură contraciclică, la adresa activității economice.

Situația actuală, fără precedent, face ca perspectivele de evoluție a economiei să fie marcate de ample incertitudini. În aceste condiții, pe fondul probabilei mențineri pe perioade mai lungi de timp a măsurilor voluntare de distanțare socială din partea populației, precum și a unui grad de precauție mai sporit și probabil persistent cu impact asupra deciziilor de consum și investiții atât ale gospodăriilor, cât și ale companiilor, se anticipează înregistrarea unui ritm lent de revenire a activității economice la nivelurile observate anterior declanșării crizei pandemice.

Conform scenariului de bază, după ce a atins 4,04% la finele anului 2019 și ulterior a decelerat până la 2,68% în aprilie 2020, rata anuală a inflației IPC este proiectată a se menține în intervalul din jurul țintei centrale pe întregul orizont al prognozei, plasându-se la nivelul de 2,8% la finele anului curent și la 2,5% la sfârșitul anului viitor. Față de Raportul precedent, indicatorul este proiectat la valori mai reduse cu 0,2 puncte procentuale la finalul anului curent și cu 0,7 puncte procentuale pentru decembrie 2021.

Pe termen scurt, revizuirea ascendentă a presiunilor inflaționiste vizibile pe segmentul alimentar – atât pe fondul perturbării lanțurilor de distribuție globale, cât și al majorării sensibile în context pandemic a cererii de bunuri de uz curent – este de așteptat să le domine pe cele dezinflaționiste de la nivelul prețurilor produselor energetice (combustibili și gazele naturale). Pe termen mediu, însă, deși persistă incertitudini cu privire la magnitudinea relativă a șocurilor de ofertă, respectiv a celor de cerere în context pandemic, și, implicit, la impactul inflaționist net al acestora, scenariul de bază prevede o corecție descendentă a ratei anuale a inflației CORE2 ajustat, preconizată să se plaseze la finele anului viitor sub ținta centrală de inflație (2,2%). Această evoluție se datorează impactului semnificativ și așteptat a fi persistent exercitat de deficitul de cerere agregată format în economie în prima parte a anului curent. Astfel, la orizontul proiecției, contribuția descendentă a inflației CORE2 ajustat explică aproape integral revizuirile în același sens ale valorilor proiectate ale inflației headline; totodată, contribuția cumulată a componentelor exogene ale coșului de consum este preconizată să rămână relativ similară valorilor proiectate în Raportul precedent.

În aceste condiții, conduita politicii monetare este configurată în vederea asigurării și menținerii stabilității prețurilor pe termen mediu într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile și conservarea unui cadru macroeconomic stabil.

Runda curentă de proiecție este marcată de numeroase riscuri și, mai ales, incertitudini asociate evoluției activității economice atât pe plan intern, cât și extern. În contextul crizei de sănătate pe care o traversăm, incertitudinile cele mai ample se referă la durata și intensitatea acesteia, parametri critici pentru configurarea coordonatelor atât ale scenariului de bază, cât și ale celor alternative. În plus, propagarea generalizată a crizei la nivel mondial, într-o manieră aproape fără precedent, face ca atât mediul intern, cât și cel extern să constituie surse extrem de apreciabile de riscuri.

În scenariul de bază, actuala criză de sănătate publică este presupusă a exercita doar efecte temporare asupra activității economice, chiar dacă de o severitate ridicată. În aceste condiții, unul dintre cele mai relevante riscuri ar putea fi acela al transformării acesteia într-o criză persistentă, fie prin prelungirea situației medicale pe o perioadă mai lungă de timp, fie prin o posibilă reinflamare a cazurilor de contaminare în viitor. Astfel de evoluții ar fi de natură să pericliteze refacerea potențialului productiv al economiei. În aceste condiții, adoptarea unor programe și mai consistente de susținere a economiei față de cele presupuse în scenariul de bază, coroborată unei diminuări și mai ample a încasărilor bugetare, pe fondul trenării revenirii economiei, ar fi de natură să vulnerabilizeze atât echilibrul intern, cât și pe cel extern al țării, cu toate implicațiile ce ar decurge din această evoluție, inclusiv cea de persistență a deficitelor gemene (bugetar și de cont curent) și, implicit, de asigurare a finanțării ordonate a acestora.

În plus, incertitudini sporite cu privire la orizontul de soluționare a crizei ar afecta volumul investițional derulat de agenții interni sau, după caz, atras din străinătate, grevând asupra rapidității ritmului de revenire ciclică a activității economice, precum și al celui de refacere a potențialului productiv al economiei. În plus, o prudență sporită din partea consumatorilor și alterarea mai semnificativă a obiceiurilor de consum ale acestora, pe fondul menținerii problemelor structurale din piața muncii – a cărei dinamică ar urma să fie strict dependentă de cea a activității economice –, ar putea constrânge o revenire a economiei susținută de consum atât pe termen imediat, cât și într-o perspectivă mai lungă de timp. Cumulate, aceste evoluții s-ar răsfrânge asupra dinamicii productivității economiei românești, una dintre consecințe putând fi diminuarea avantajului competitiv în raport cu partenerii noștri comerciali externi.

Caracterul de noutate al crizei pe care o traversăm și, implicit, numeroasele sale necunoscute fac dificilă evaluarea, la momentul actual, a impactului net asupra prețurilor al șocurilor de cerere – pe fondul contracției economice – și, respectiv, de ofertă – sub incidența perturbărilor lanțurilor globale de valoare adăugată. Dacă pe termen scurt o parte a producătorilor ar putea crește prețurile bunurilor și ale serviciilor oferite ca urmare a majorării temporare a cererii pentru anumite produse (de exemplu, alimente), o trenare pe perioade mai lungi de timp a revenirii economiei la niveluri similare celor anterioare crizei ar putea ocaziona persistența unor presiuni dezinflaționiste din partea cererii agregate, implicit posibile riscuri de abatere în jos a inflației de la coordonatele scenariului de bază.

Totodată, reziliența pe perioade mai îndelungate de timp a crizei epidemice, prin efectul de perturbare a lanțurilor globale de producție și distribuție, date fiind dificultatea suplinirii într-un timp rezonabil a acestora pe baza unei integrări pe orizontală și verticală a producătorilor locali, dar și costurile probabil ridicate ale unui asemenea demers, ar putea avea ca efect o reducere de durată a ofertei de produse, cu impact advers asupra presiunilor inflaționiste resimțite pe termen mediu.

În plan extern, un set de considerente similare celor expuse anterior fac ca riscurile unei decelerări accentuate a activității economice din zona euro și de la nivel global să fie apreciabile. Volatilitățile ample înregistrate ulterior declanșării crizei de numeroase grupe de materii prime fac extrem de dificilă anticiparea evoluției acestora pe termen mediu și lung, ceea ce induce posibile riscuri raportat la traiectoriile presupuse ale acestora în scenariul de bază.

Pe fondul numeroaselor riscuri și incertitudini care planează asupra evoluției economiei, devine extrem de relevantă calibrarea conduitei politicilor economice de la nivel local și global. Evitarea acutizării și permanentizării crizei actuale depinde în mod direct de setul de măsuri adoptate de autorități; în plus, în contextul unei persistențe a efectelor pandemiei, devine critică evaluarea în manieră cât mai riguroasă a eficienței instrumentarului utilizat de acestea – din domeniul fiscal, din cel al politicii monetare, de natură macroprudențială etc. –, în vederea implementării în perioadele viitoare a celor care se dovedesc a fi cel mai bine adaptate particularităților actualei crize.

Decizia de politică monetară

Având în vedere caracteristicile perspectivei inflației și gradul extrem de înalt de incertitudine ce o caracterizează, precum și relevanța conduitei politicilor monetare ale BCE și băncilor centrale din regiune, Consiliul de administrație al BNR a decis în ședința din 29 mai 2020 reducerea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, până la nivelul de 1,75%. În același timp s-a decis reducerea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit, până la 1,25%, și scăderea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard), până la 2,25%. Totodată, Consiliul de administrație al BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit. În condițiile unui deficit de lichiditate pe piața monetară, Consiliul de administrație al BNR a hotărât continuarea efectuării de operațiuni repo și a cumpărării de titluri de stat în lei de pe piața secundară, cu păstrarea stabilității pe piața financiară.