Joi, 31 martie, au atras atenția, prin conținutul lor, dar și prin limbajul tranșant, două interviuri consacrate unor teme esențiale din domeniul agriculturii și industriei alimentare. Primul, apărut în ziarul Bursa, are un titlu incitant (ca să nu spunem altfel): România nu este cobaiul UE. Răspunde la întrebările redacției președintele Federației Naționale PRO AGRO, Florian-Emil Dumitru. Iată un fragment semnificativ: „La momentul aderării, al negocierii capitolului de agricultură, România nu a fost capabilă să creeze niște criterii obiective de a-și proteja capitalul cel mai de preț pe care îl are – terenul agricol. Suprafețe importante de teren aparțin persoanelor din străinătate; acest fapt mă îngrijorează. Eu sunt un mare susținător al modelului francez, cu o exploatație medie și cu o fermă de familie. Însă, la noi, mediul rural este depopulat, îmbătrânit și nu putem să discutăm despre un mediu rural în care, într-adevăr, agricultura reprezintă o pondere importantă. Este o greșeală să polarizăm excesiv exploatațiile și să creăm «mastodonți» de 100 de mii de hectare, de 50 de mii de hectare, care, aparent, sunt profitabile. România se poate însănătoși cu o clasă medie, cu o fermă mixtă vegetală și zootehnică de 200, de 300, până la 500 de hectare, ca să creăm valoare adăugată”.

Tema formării unei clase de mijloc în mediul rural a fost abordată și în interviul pe care ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, l-a acordat Ziarului Financiar. S-a reamintit că există chiar un program intitulat Clasa de mijloc la sate, care conține prevederi de mare importanță pentru consolidarea exploatațiilor de dimensiuni medii. De asemenea, în interviu a fost tratată pe larg tema importurilor de produse agroalimentare, ministrul precizând: „Pe perioada iernii, doar 30% din mâncare este produsă în România, ceea ce e foarte grav. Nu pot să fiu de acord că România nu poate să-și asigure hrana. (...) Uniunea Europeană este o chestie strict economică, e o piață unică unde cel mai bun rezistă. Eu nu pot să-i blochez pe importatori, dar pot să-i verific, chiar dacă e piață europeană”. Exemplul pe care l-a dat în continuare merită toată atenția, în detaliile lui identificându-se surse foarte serioase de îngrijorare care vizează ansamblul activității de import-export în sfera agroalimentară: „Când vameșii au oprit un camion la frontieră cu carne de porc din Polonia, șoferul a luat-o la fugă, nici măcar actele nu le avea la el, pentru că mulți importatori nu sunt polonezi, ci români «descurcăreți». În Marea Nordului este un vierme care stă în stomacul peștelui. Pentru piețele din Europa acesta se eviscerează și se scoate. În România, care e piață de mâna a zecea (sublinierea redacției), nu se eviscerează, pentru că asta ar însemna mână de lucru. Așadar, pentru România se lasă așa, se congelează în principiu, doar că, până ajunge să se congeleze, viermii pot să migreze în mușchi și ăsta e un pește contaminat. Până la aderare, irlandezii aduceau un astfel de pește în România la un preț foarte scăzut și am reușit să-i blochez atunci. Acum două luni discutam cu un importator și mi-a zis: «Dacă asta se cere, asta aduc; când mi-l găsește cineva, îl ducem și facem făină de pește». Nimeni nu-i controlează pe importatori. A fost carne de vită congelată de 40 de ani care a ajuns în România”. Fără comentarii!