După mai multe decenii de creștere a energiei eoliene offshore, Europa începe să atingă o limită, iar acest lucru este cel mai vizibil în acele locuri unde a fost cel mai rapid să construiești capacități eoliene, transmite Bloomberg, preluată de Agerpres. Țări precum Danemarca și Suedia încep să se lovească de o limită în extinderea energiei eoliene pe măsură ce prețurile la electricitate și stimulentele scad până la un nivel mult prea mic pentru care să merite să construiești noi proiecte. Cel mai recent exemplu este o licitație organizată de Guvernul danez pentru capacități eoliene offshore care nu a reușit să atragă nicio ofertă.

Diminuarea proiectelor eoliene ar putea lăsa țările mai dependente de combustibili fosili pentru o perioadă mai lungă de timp. Energia eoliană offshore s-a ieftin de-a lungul anilor, dar acest succes începe să se risipească, pe măsură ce proiectele au probleme cu presiunile venite de pe partea de costuri.

Anul trecut, Danemarca a generat un nivel record de 58% din electricitatea sa din parcuri eoliene, cel mai ridicat nivel din lume. Cu toate acestea, zilele trecute, Guvernul danez nu a primit nicio ofertă la cea mai mare licitație pentru parcuri eoliene offshore pe care a organizat-o vreodată.

Unul din factorii care descurajează investițiile este prețul redus la electricitate care rezultă din oferta abundentă provenită de la actualele parcuri eoliene care este îngrămădită pe piață. Aceeași problemă se regăsește și în Suedia.

Expansiunea a mii de turbine eoliene în ultimele două decenii descurajează investitorii să sprijine noi proiecte de energie regenerabilă pe măsură ce prețurile reduse oferă randamente mici. În plus, există din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la cererea de electricitate în viitor pe măsură ce o serie de mega-proiecte industriale mari consumatoare de energie verde din nordul Europei sunt amânate sau abandonate complet.

„Nu putem avea un sistem de electricitate care să se bazeze în întregime pe vânt și soare. Sunt limite tehnice și economice cu privire la cât de multă energie regenerabilă putem integra în rețea”, spune Brian Vad Mathiesen, profesor la Universitatea Aalborg din Danemarca, după ce a analizat posibilitatea unui sistem energetic alimentat în proporție de 100% de energie regenerabilă.

Termocentralele pe cărbune și gaze funcționează, de obicei, atunci când prețurile la electricitate sunt suficient de mari pentru a acoperi costurile fixe, precum combustibilul, în timp ce parcurile eoliene funcționează atunci când bate vântul, indiferent de preț. Uneori electricitatea poate fi gratuită și chiar există cazuri când consumatorii pot fi plătiți pentru a utiliza energia dacă există mai multă ofertă decât cerere în rețea.

Un fenomen similar se întâmplă cu energia fotovoltaică, însă prăbușirea costului panourilor fotovoltaice a atenuat impactul. Industria eoliană a fost presată de o creștere a costurilor pentru inputuri-cheie precum oțel sau forța de muncă.

O soluție ușoară ar fi aceea de a-i convinge pe consumatori să își modifice cererea pentru a copia mai bine fluctuațiile ofertei. Odată cu electrificarea transportului, a încălzirii locuințelor și industriei, există potențialul pentru a modifica cererea de electricitate și a ridica prețurile medii până la un nivel care să sprijine noi investiții în producția de energie verde.

Până acum, însă, aceste eforturi au eșuat pe măsură ce avansul automobilelor electrice încetinește și investițiile în așa-numitul hidrogen verde nu s-au materializat pentru a decarboniza industria.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)