Zilele trecute a fost dat publicității Raportul BNR asupra stabilității financiare, document oficial care reprezintă o analiză detaliată și efectuează un demers foarte important în vederea sintetizării stărilor de fapt și riscurilor la adresa unei componente fundamentale a economiei nominale. Prezentăm, în numărul de față, Sinteza raportului.

• Creșterea economică aproape de 5% în anul 2016 și peste 5% în primul trimestru din anul 2017;
• Rata șomajului de 5,3% în luna martie 2017 și creșterea ratei ocupării, astfel încât s-a atins un număr-record de angajați în sectorul privat după criză;
• Datoria publică în scădere (37,5% din PIB) și o rezervă internațională în creștere (plus 2 miliarde de euro în 2016);
• Inflație scăzută (0,6% în aprilie 2017 față de aprilie 2016), cu o prognoză pentru sfârșitul anului la limita inferioară a intervalului țintă;
• Rata dobânzii de politică monetară la un minim istoric, iar rata dobânzii interbancare semnificativ mai redusă decât aceasta, ceea ce creează condiții stimulative pentru creditare.

Totuși, pe plan macroeconomic intern se acumulează tensiuni, în special privitor la excesul de cerere și la deficitele gemene – bugetar și de cont curent. Mixul de politici economice mai are relativ puțin spațiu pentru stimularea cererii. Menținerea unui mix prudent de politici este necesară pentru consolidarea echilibrelor macroeconomice.

Planul extern este marcat de numeroase incertitudini, în condițiile evoluțiilor modeste ale activității economice la nivel global, ale modificărilor de abordare privind comerțul internațional, ale accentuării tensiunilor geopolitice, ale situației sectorului bancar european și ale modificării proiectului UE în contextul Brexit.

De la data Raportului anterior (decembrie 2016), stabilitatea financiară a rămas robustă, iar riscurile au scăzut ca intensitate, dar s-au diversificat. Față de Raportul din urmă cu un an (aprilie 2016), riscurile au scăzut și ca număr (de la 8 la 5), principala modificare constând în reducerea riscului legislativ, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale privind legea dării în plată și legea conversiei creditelor în franci la cursul istoric.

Raportul asupra stabilității financiare nu identifică niciun risc sistemic sever. Apreciem că există un risc sistemic ridicat, de natură preponderent externă (dar cu o dinamică mai puțin accentuată), trei riscuri moderate de natură internă (dintre care unul în creștere) și un risc redus, dar nou apărut. Remarcăm faptul că riscul sistemic de natură externă este semnalat, la nivel european, și de Banca Centrală Europeană și de Comitetul European de Risc Sistemic în rapoartele și analizele de stabilitate financiară ale acestora.

Riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente continuă să se mențină ridicat, fiind susținut de evoluțiile încă modeste ale activității economice la nivel global, de incertitudinile inclusiv politice și de accentuarea tensiunilor geopolitice. Creșterea dobânzilor, în special pentru țările emergente, când și dacă se va manifesta, nu va reflecta o îmbunătățire a situației macroeconomice, ci o creștere a primei de risc. În SUA, Rezerva Federală a început ciclul de creștere a ratei dobânzii, cu perspectiva unei abordări graduale. În Europa, declanșarea procedurii de ieșire a Marii Britanii din UE și propunerile privind modificarea proiectului UE determinată de aceasta, persistența problemelor sectorului bancar din unele state ale zonei euro și ritmul redus de creștere economică induc un grad ridicat de incertitudine cu privire la evoluțiile viitoare. Până în prezent, ajustarea sentimentului investitorilor cu privire la piețele emergente nu s-a reflectat în modificări notabile ale activelor financiare aferente țărilor din Europa Centrală și de Est, inclusiv cele aferente României. De asemenea, băncile românești, membre ale unor grupuri bancare europene, sunt caracterizate de un nivel adecvat al principalilor indicatori prudențiali.

Tensionarea echilibrelor macroeconomice se reflectă în creșterea economică rapidă, peste potențial, bazată mai mult pe consum decât pe investiții, precum și în adâncirea deficitelor gemene. În ceea ce privește potențialul de creștere a PIB, acesta este o mărime neobservabilă, estimată prin modele econometrice bazate pe serii de timp. O îmbunătățire a înzestrării cu factori (muncă și capital), precum și a eficienței utilizării acestora (productivitatea totală a factorilor) poate modifica PIB-ul potențial astfel încât să reducă amplitudinea output gap-ului. Creșterea economică peste potențial, cu accente pe consum, nu se bazează pe creditare. În fapt, decalajul dintre ciclul financiar și cel economic, în sensul unui ritm de creștere a creditului pentru companii mult sub ritmul de creștere a economiei în ansamblu, prezintă șansa unei reluări pe baze sănătoase a creditării către companii și, odată cu aceasta, șansa de creștere a PIB-ului potențial. Astfel, PIB-ul efectiv ar crește și el în proporții mai echilibrate, pe baza creșterii investițiilor cu finanțare bancară.

Creșterea economică trebuie să fie și susținută, și sustenabilă, pentru a recupera decalajele față de economiile dezvoltate. În ceea ce privește deficitele gemene, deficitul de cont curent a crescut la 2,3% din PIB în anul 2016, iar deficitul bugetar a atins pragul de 3% din PIB. Acest lucru va pune presiune asupra finanțării sectorului public și va reduce spațiul de ajustare fiscală în eventualitatea unei creșteri economice sub așteptări, cu efecte negative, în special asupra investițiilor publice. Deficitul structural a deviat în anul 2016 și continuă să devieze de la ținta obiectivului pe termen mediu al politicii fiscal-bugetare (MTO), care a fost atinsă de România încă din anul 2013, cu doi ani înainte de anul țintă 2015.

Remarcăm în lucrare faptul că această creștere economică din prezent nu este determinată de activitatea de creditare, în special pe segmentul companiilor nefinanciare ciclul financiar fiind încă în urma ciclului economic. Înclinația băncilor autohtone se menține în continuare într-o măsură importantă spre finanțarea sectorului populației și a celui guvernamental, în pofida existenței unui potențial sustenabil de creditare la nivelul companiilor nefinanciare. O explicație a preferinței mai reduse a băncilor față de sectorul IMM constă în gradul mai lax al disciplinei la plată a acestora, reflectat și în gradul de îndatorare mai mare și capitalizarea mai redusă în acest caz. Existența unui număr important de firme cu un nivel al capitalizării sub cel prevăzut de cadrul normativ arată lipsa unui mecanism eficient de aplicare a prevederilor legale. Îmbunătățirea sănătății financiare a firmelor poate avea drept rezultat și o direcționare mai mare a resurselor băncilor către finanțarea economiei reale. Nu în ultimul rând, companiile autohtone se împrumută semnificativ fie direct de la bănci din străinătate, fie de la firmele-mamă, în detrimentul accesării finanțării de la băncile autohtone, ceea ce generează deja provocări legate în special de gradul foarte redus de intermediere financiară. Pe de altă parte, creșterea intermedierii financiare în special prin acordarea de credite noi pentru firme poate crea premisele continuării creșterii economice cu ritmuri înalte, după epuizarea spațiului fiscal pentru stimularea cererii.

Cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar continuă să fie un factor de risc la adresa profitabilității bancare în perioada următoare, deși impactul potențial asupra sectorului bancar al legilor privind darea în plată și conversiei creditelor în franci elvețieni s-a atenuat în contextul în care Curtea Constituțională a declarat ca neconstituționale unele prevederi ale Legii dării în plată, precum și Legea privind conversia creditelor în franci elvețieni. Cu toate acestea, la nivelul anului 2016, măsurile propuse au avut un efect notabil pe parcursul anului 2016, avansul mediu pentru creditele ipotecare noi altele decât cele acordate prin programul Prima casă majorându-se la 25% (de la 20% pentru creditele noi din anul 2015).

Semnalăm apariția riscului privind accelerarea prețurilor bunurilor imobiliare rezidențiale, ultimele evoluții indicând o depășire a valorii de semnal (6%), conform metodologiilor europene. Mai mult, rezultatele analizelor privind sustenabilitatea dinamicii prețurilor imobiliare indică începerea unei noi faze de expansiune a activității pieței imobiliare și, implicit, necesitatea unei monitorizări atente a riscurilor dinspre această piață asupra sectorului financiar. Prețurile locuințelor au crescut în principal susținute de factorii de cerere, în contextul îmbunătățirii condițiilor economice, creșterii veniturilor populației și menținerii costurilor de îndatorare la minime istorice. Condițiile favorabile de îndatorare au încurajat contractarea de credite ipotecare.

Creșterea rapidă a creditului acordat sectorului populației indică o posibilă acumulare de vulnerabilități la nivelul sectorului bancar. În primul rând, gradul de îndatorare (măsurat ca raport al serviciului datoriei în venit) pentru debitorii care au contractat credite noi este în creștere (33% față de nivelul median de 30% înregistrat în anul 2014) și, pentru creditele ipotecare, este deja la un nivel ridicat (46%). În al doilea rând, persistă asimetria gradului de îndatorare. Astfel, debitorii cu un salariu net sub nivelul mediu au o îndatorare semnificativ peste medie, situația fiind mai pronunțată în cazul creditelor ipotecare. Mai mult, această asimetrie s-a majorat în ultima perioadă. Se observă o dinamică accelerată a creditării provenind de la IFN, în unele cazuri finanțarea fiind acordată la rate ale dobânzii foarte ridicate.

Nivelul de capitalizare a sectorului bancar românesc este unul adecvat și asigură, împreună cu nivelul provizioanelor, o rezervă consistentă pentru absorbția eventualelor pierderi și susținerea activității de creditare. Nivelul mediu al solvabilității (18,3% rata fondurilor proprii totale, decembrie 2016) plasează sectorul bancar românesc în intervalul cu cel mai mic nivel de risc stabilit de Autoritatea Bancară Europeană. Pe de altă parte, o rată mare de solvabilitate arată că există spațiu pentru creșterea creditării, în special pentru companii, reducând astfel riscul identificat anterior. La nivel agregat, gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane s-a îmbunătățit (56,8% în luna ianuarie 2017), fiind în prezent superior mediei la nivel european (44,3%, septembrie 2016). Evoluția pozitivă privind curățarea bilanțurilor bancare a continuat, dar într-un ritm mai puțin alert. Rata creditelor neperformante a coborât sub 10%, dar nivelul rămâne superior pragului de semnal utilizat de Autoritatea Bancară Europeană (8%), ceea ce reclamă continuarea eforturilor de rezolvare a expunerilor neperformante. Activitatea foarte intensă de vânzare a creditelor neperformante a mutat în bilanțul entităților specializate în colectarea creanțelor un număr și un volum important de expuneri bancare.

O atenție specială este acordată riscurilor neconvenționale de natură informatică, ce pot afecta funcționarea la parametri normali a sistemelor de plăți. Evoluțiile globale recente din domeniul inovației tehnologice financiare reprezintă o provocare importantă la adresa infrastructurilor convenționale ale pieței financiare. Inovațiile tehnologice din domeniul sistemelor de plată au potențialul de a crea o serie de beneficii sociale prin îmbunătățirea accesului la servicii financiare (incluziune financiară), cu toate acestea, integrarea noilor tehnologii în domeniul financiar-bancar poate implica riscuri suplimentare de securitatea informației în special asupra sistemelor de plăți și de decontare.

Tema specială a acestui Raport prezintă unele aspecte ale inegalității și incluziunii financiare în România. Această temă este de actualitate pe plan internațional, în strânsă legătură cu promovarea unei creșteri economice inclusive (ceea ce reprezintă un aspect al sustenabilității creșterii). Conform acestei analize, în ultimii ani se observă o reluare a tendinței de creștere a inegalității veniturilor, principalii factori fiind de natură structurală, precum procesul de îmbătrânire, migrație și disparități ale veniturilor între mediul urban și cel rural. Creșterea accesului la finanțare al populației este de așteptat să aibă efecte modice asupra inegalității venitului, comparativ cu cele de natura reformelor economice, în special a celor privind calitatea educației și reducerea dimensiunii economiei informale. De asemenea, continuarea îmbunătățirii accesului la finanțare al IMM poate contribui la diminuarea inegalităților din economie, prin creșterea ofertei de locuri de muncă. BNR urmărește cu atenție evoluția incluziunii financiare și a inițiat măsuri pentru îmbunătățirea pe baze sustenabile a acestui fenomen. Un exemplu în acest sens este legat de implementarea directivei europene privind îmbunătățirea accesului la servicii financiare, în special la servicii de bază în mod nediscriminatoriu și în condiții acceptabile de preț. Un alt exemplu este implicarea activă a BNR în creșterea gradului de educație financiară a populației, inclusiv în scopul creșterii incluziunii financiare.”