Cât de importante sunt conexiunile (nu numai tehnologice, ci – poate mai importante – cele de ordin economico-social) în exercitarea profesiei contabile se relevă cu pregnanță, aproape fără precedent, în zilele noastre. Chiar și atunci când obiectul de activitate este limitat la serviciile oferite unei firme, tot este necesar, aș zice obligatoriu, să se țină seama de un complex de conexiuni ce ne duc, măcar cu gândul, până departe, la procesele de integrare și de globalizare la care, inevitabil, suntem deopotrivă martori și participanți.

Bunăoară, efectul propagat al unor evenimente este demonstrat, cu prisosință, de ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă după referendumul britanic soldat cu ceea ce a intrat în limbajul cotidian cu formula de „Brexit”. Prognozele Fondului Monetar Internațional privind produsul intern brut la nivel mondial s-au modificat rapid în scădere, atât pentru anul în curs, cât și pentru 2017. Aparent, procentajul nu este mare, respectiv „numai” 0,1, însă – în cifre absolute – este vorba despre mii de miliarde de euro în minus. Cum este normal, se anticipează unele diferențe notabile. De pildă, în zona euro, diminuarea este dublă față de cea estimată la nivel mondial, iar în cazul Germaniei, pentru anul viitor se prognozează o contracție de 0,4% față de ceea ce s-a estimat în aprilie, deci cu numai un trimestru în urmă.

Nu cred că este necesar să insist asupra ideii că toate diminuările în materie de produs intern brut la scara zonei euro, unde se efectuează cea mai consistentă parte a exporturilor românești, proces care implică și un număr mare de firme autohtone, inclusiv IMM-uri, ne interesează în cea mai concludentă măsură.

Bineînțeles, ne interesează, în mod special, prognozele Fondului Monetar Internațional referitoare direct la România. Este vorba tot despre estimări care țin seama, înainte de toate, de evoluțiile economice la scară europeană și mondială. Față de prognoza din aprilie, FMI anticipează reduceri de aproape un procent în 2017, inclusiv în ceea ce privește ritmul de creștere a consumului, ramură care a fost și este încă principalul „motor” al majorării produsului intern brut.

Este adevărat, nu toate prognozele FMI s-au confirmat atât ca definire a principalelor tendințe, cât și în privința cifrelor avansate. Dar ar fi o eroare de neiertat dacă le-am ignora. Ele se cer luate în considerare, cu toată seriozitatea, fie și numai din necesitatea imediată de a adopta, la toate nivelurile, măsuri de contracarare a eventualelor influențe negative.

Deși nu mai este un secret pentru nimeni (de o foarte lungă perioadă), se impune a ține seama permanent de importanța capitală a factorilor de natură ne-economică decisivi pentru evoluția economică însăși. Incertitudinile, neliniștile, chiar temerile pe deplin justificate influențează nu numai bursele, ci și comportamentul managerial la nivel de companii, chiar și în cazul microîntreprinderilor. Este unul dintre motivele care determină interesul deosebit față de sondajele de opinie referitoare la „mersul economiei”. Percepția întreprinzătorilor, a managerilor, a profesioniștilor contabili – în calitatea lor de consilieri de neînlocuit ai factorilor decidenți din firme – este, de cele mai multe ori, elementul esențial în lumea afacerilor. Și acest adevăr simplu, aproape axiomatic, se cere reamintit deoarece, deseori, în „focul” grijilor cotidiene este uitat și, sub impulsul – cum se spune – al momentului, se acționează pripit, mai degrabă emoțional.

Tocmai pentru că raționalul este, în primă și ultimă instanță, „miezul” procesului decizional, merită – cred – să luăm în seamă, în conexiunile amintite, cel puțin două aspecte de actualitate. De regulă, FMI, atunci când vizează turbulențele din economia mondială, susține aplicarea „rețetelor” sale clasice, definite generic prin politici de austeritate. Ei bine, acum, declară tot mai apăsat că astfel de politici sunt, cel puțin, inadecvate. Este un semnal extrem de important, inclusiv în ceea ce ne privește. Nu este cazul să cedăm panicarzilor care optează pentru mult compromisele politici de austeritate. Al doilea element privește atitudinea guvernului britanic. Conform declarațiilor noului premier, Theresa May, nu este nicio grabă în demararea negocierilor de ieșire efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană. De ce acest pas înapoi, de ce această tergiversare? Direct și indirect se recunoaște, astfel, că avantajele au fost net superioare în condițiile apartenenței Marii Britanii la Uniunea Europeană. Acesta este și un semnal, cel puțin interesant, pentru euroscepticii noștri dâmbovițeni. Apartenența României la UE a reprezentat un proiect național decisiv. Motivele sunt arhicunoscute și nu este cazul să le repet. Ele își păstrează, pe deplin, valabilitatea. De ce să dăm credit demolatorilor când până și guvernanții Marii Britanii recunosc că incomparabil mai folositoare a fost și este construcția? Iată, într-adevăr, o temă esențială de reflecție!