Termeni-cheie: prime sub formă de produse, titlu gratuit, carduri de fidelizare a clienților, procedură de aplicare a reducerilor

Clasificare JEL: L81, M41, K34

 Oferirea cu titlu gratuit a unor prime sub formă de produse/servicii

Vânzarea cu prime este acea practică comercială prin care la vânzarea sau oferta de vânzare de produse/servicii i se acordă consumatorului cu titlu gratuit, imediat sau la un anumit termen, prime sub forma unor produse/servicii.

Potrivit prevederilor art. 49 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, singurele cazuri de vânzări cu prime considerate practici comerciale admise sunt sub forma unor produse/servicii identice sortimental cu cele cumpărate.

În Hotărârea Guvernului nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt prezentate exemple de vânzări cu prime legale, respectiv:

• pentru un set de ciorapi cumpărat se primește gratuit o pereche;
• pentru cinci ciocolate cumpărate se primește o ciocolată;
• pentru developarea a două filme foto și eliberarea fotografiilor se oferă gratuit developarea unui al treilea film.

Cu toate acestea, conform pct. 35 din hotărârea menționată, pot fi oferite cu titlu gratuit următoarele produse/servicii care nu sunt încadrate ca prime:

1. ambalajele produselor;
2. produsele sau serviciile indispensabile utilizării normale a produsului sau serviciului cumpărat: CD-urile cu sistemul de operare a calculatorului, cablul de alimentare pentru un produs electrocasnic sau alte cazuri similare;
3. produsele sau serviciile a căror valoare este de până la 10% din prețurile de vânzare/tarifele produselor/serviciilor achiziționate de consumatori, altele decât cele prevăzute la lit. b) și, respectiv, la prezentul punct;
4. articolele personalizate, respectiv obiectele purtând mesaje publicitare, inscripționate în mod vizibil și care nu se găsesc ca atare în comerț: tricouri, brichete sau pixuri inscripționate cu marca producătorului ori a distribuitorului sau alte cazuri similare;
5. serviciile postvânzare: transportul la domiciliu și instalarea unei mașini de spălat rufe, retușurile la un costum pentru bărbați efectuate în cadrul structurii de vânzare, precum și alte asemenea servicii;
6. facilitățile de staționare oferite de comercianți consumatorilor: parcarea autoturismelor clienților în locuri special amenajate de comercianți, fără plata taxei de staționare.

 Oferirea cu titlu gratuit a unor produse/servicii în scop de reclamă sau în vederea stimulării vânzărilor

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

Pentru determinarea rezultatului fiscal, potrivit art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, sunt considerate cheltuieli deductibile cele efectuate în scopul desfășurării activității economice. Astfel, sunt cheltuieli realizate în scopul desfășurării activității economice și cele de reclamă și publicitate făcute în vederea popularizării firmei, produselor sau serviciilor, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor.

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

Conform art. 270 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, nu constituie livrare de bunuri acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în vederea stimulării vânzărilor ori, mai general, în scopuri legate de desfășurarea activității economice, în condițiile stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Suplimentar, în normele metodologice se specifică faptul că în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor se cuprind bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obișnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului. Deci, condiția ca aceste bunuri să nu constituie livrare de bunuri este ca ele să fie de același fel ca cele care sunt, au fost ori vor fi livrate clientului.

Bunurile acordate în scop de reclamă cuprind, în general, bunurile oferite în mod gratuit în cadrul campaniilor promoționale, mostre acordate pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare.

De regulă, mostrele sunt bunuri de valoare neglijabilă, care se pun la dispoziția potențialilor clienți cu titlu gratuit, în scop comercial, în cadrul campaniilor promoționale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare.

Exemplu

Societatea Alfa SRL cumpără de la o fabrică din Italia mostre în valoare de 100 euro, la cursul de 4,8 lei/euro, pe care le distribuie gratuit pentru a face campanie promoţională, în vederea prezentării produselor către potențiali clienţi.

În momentul folosirii, mostrele se scot din gestiune pe baza bonurilor de consum/avizelor de însoţire a mărfii/dispoziţiilor de livrare etc.

Potrivit Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, în cazul transportului bunurilor cedate cu titlu gratuit (mostre, bunuri date pentru stimularea vânzării sau testări la locul de desfacere, premii, materiale promoţionale etc.), avizul de însoţire a mărfii va purta menţiunea „fără factură”.

 Oferirea cu titlu gratuit a unor produse/servicii în cadrul acţiunilor de sponsorizare

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

Contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, conform legii, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:

• valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri (pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor);
• valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

În cazul organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale şi celor patronale, la calculul rezultatului fiscal, donaţiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare/mecenat sunt venituri neimpozabile.

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

Potrivit art. 270 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, nu constituie livrare de bunuri acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în condiţiile stabilite prin normele metodologice. Bunurile de mică valoare acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea fiecărui cadou oferit este mai mică sau egală cu plafonul de 100 lei, exclusiv TVA. Cadoul cuprinde unul sau mai multe bunuri oferite gratuit.

Persoana impozabilă care a oferit cadouri ce depășesc individual plafonul de 100 lei, exclusiv TVA, însumează valoarea depășirilor de plafon aferente unei perioade fiscale, care constituie livrare de bunuri cu plată, și colectează taxa, dacă TVA aferentă bunurilor respective este deductibilă total sau parţial.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3‰ din cifra de afaceri constituită din operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, precum și din operaţiuni pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate. Încadrarea în plafon se determină pe baza datelor raportate prin deconturile de taxă depuse pentru un an calendaristic. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în plafon sponsorizările și acţiunile de mecenat, acordate în numerar, și nici bunurile pentru care taxa nu a fost dedusă.

Depășirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plată, respectiv se colectează TVA, care se include în decontul întocmit pentru ultima perioadă fiscală a anului respectiv.

 Oferirea cu titlu gratuit a unor active corporale fixe complet amortizate, precum şi a unor bunuri de natură alimentară al căror termen de consum a expirat şi care nu mai pot fi valorificate

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, nu sunt deductibile, cu următoarele excepţii:

• bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;
• alimentele destinate consumului uman cu data-limită de consum aproape de expirare;
• alte bunuri, dacă termenul de valabilitate/expirare este depășit, potrivit legii.

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

Baza de impozitare pentru activele corporale fixe care reprezintă livrare de bunuri este constituită din valoarea de înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă. Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate, precum şi în cazul bunurilor de natură alimentară al căror termen de consum a expirat şi care nu mai pot fi valorificate, baza de impozitare este zero, dacă ele sunt acordate gratuit unor organizaţii fără scop patrimonial, instituţii publice sau unităţi de cult şi structuri ale cultelor religioase recunoscute în România. Acestea din urmă trebuie să facă dovada că le vor acorda gratuit în scopuri sociale sau filantropice.

 Oferirea cu titlu gratuit a unor produse/servicii de către organizaţiile fără scop patrimonial sau organismele de cult religios

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, nu sunt considerate activităţi economice:

• acordarea de bunuri şi/sau servicii în mod gratuit de către organizaţiile fără scop patrimonial;
• livrarea de către organismele de cult religios a următoarelor obiecte: vase liturgice, icoane metalice sau litografiate etc.

 Acordarea cardurilor de fidelizare clienţilor pentru obţinerea de reduceri la achiziţiile ulterioare

Cardurile de fidelizare sunt folosite pentru acordarea de puncte cadou la achiziţionarea produselor. Aceste puncte cadou pot fi utilizate pentru obţinerea de reduceri la achiziţiile ulterioare.

Potrivit pct. 437 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, unele entităţi pot practica programe de fidelizare a clienţilor, care presupun acordarea de puncte cadou acestora. Ele pot fi utilizate pentru a achiziţiona bunuri sau servicii gratuite ori cu preţ redus, ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri sau prestări de servicii, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiţii suplimentare.

Entitatea contabilizează punctele cadou ca o componentă identificabilă a tranzacţiei în cadrul căreia acestea sunt acordate (contul 472 „Venituri înregistrate în avans”/analitic distinct). Suma corespunzătoare punctelor cadou se recunoaşte drept venit în momentul în care entitatea îşi îndeplineşte obligaţia de a furniza premiile sau la expirarea perioadei în cadrul căreia clienţii pot utiliza punctele cadou. Dacă se estimează că nivelul cheltuielilor necesare îndeplinirii obligaţiei de a furniza premiile depăşeşte contravaloarea primită sau de primit pentru acestea, la data la care clientul le răscumpără, pentru diferenţa aferentă societatea înregistrează în contabilitate un provizion.

Condiţia pentru înregistrarea ca venituri în avans a valorii punctelor cadou este ca programul de fidelizare practicat de entitate să permită cunoaşterea, în orice moment, a următoarelor informaţii: valoarea punctelor cadou acordate, termenele la care expiră valabilitatea acestora, valoarea punctelor cadou onorate şi a celor existente, care vor fi onorate în perioada următoare.

În situaţia în care entitatea nu dispune de un sistem de evidenţă a punctelor cadou, care să permită cunoaşterea informaţiilor menţionate mai sus, sau în cazul în care aceasta practică alte sisteme de fidelizare a clienţilor, cum ar fi cupoane valorice, tichete, ea înregistrează veniturile curente în clasa 7 „Conturi de venituri” pentru suma totală şi, concomitent, un provizion aferent costurilor estimate a fi suportate pentru onorarea obligaţiilor asumate.

Exemplu

Societatea Alfa SA le acordă clienţilor săi carduri de fidelitate nominale. La efectuarea de cumpărături din magazin, clienţii care prezintă cardul emis de entitate sunt creditați cu puncte cadou, în funcţie de valoarea achiziţiilor efectuate. La achiziţia următoare, dacă acumulează minimum 200 de puncte cadou pe cardul de fidelitate, ei pot solicita transformarea punctelor în bani. Cu suma astfel obţinută va fi diminuată valoarea cumpărăturilor de la momentul la care clientul solicită utilizarea punctelor cadou. Acesta acumulează 10% puncte cadou din valoarea achiziţiei, valoarea unui punct fiind de 0,1 lei.

La 10.05.2019, clientul X cumpără produse în valoare de 20.000 lei, TVA 19%, iar la 10.06.2019, produse în valoare de 1.000 lei, TVA 19%, moment în care utilizează punctele cadou acumulate.

 Vânzarea produselor la un preţ egal sau inferior costului de achiziţie (în pierdere)

Este important să existe o delimitare a produselor oferite gratuit de mărfurile vândute în mod obişnuit, deoarece art. 17 din OG nr. 99/2000 interzice vânzarea produselor în pierdere, adică la un preţ egal sau inferior costului de achiziţie. Astfel, potrivit acestui articol, este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere. Nerespectarea acestei prevederi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 10.000 lei, conform art. 73 pct. 5 din același act normativ.

Sunt anumite excepţii în care vânzarea în pierdere este permisă, cum ar fi:

vânzarea de lichidare, vânzarea de soldare, cea efectuată în structuri de vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de fabrică;

• atunci când produsele sunt destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut şi este evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în condiţii comerciale normale;
• dacă într-o perioadă de trei luni de la aprovizionare produsele nu au fost vândute sau există produse susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate;
• vânzarea unui produs la un preţ aliniat la cel legal practicat de ceilalţi comercianţi din aceeaşi zonă comercială, pentru acelaşi produs, determinat de mediul concurenţial, sau vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror preţuri de reaprovizionare s-au diminuat;
• în cazul produselor aflate în pachete de servicii.

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

Potrivit art. 80 din OG nr. 99/2000, în cazul vânzărilor de lichidare și de soldare, atunci când acestea se efectuează în pierdere, conform prevederilor art. 17, costul de achiziţie este deductibil.

Codul fiscal nu stipulează nicio interdicție de natură fiscală care să limiteze deductibilitatea costurilor aferente vânzărilor, chiar în situaţia în care bunurile sunt vândute sub costul de achiziţie/producţie. Potrivit art. 25 alin. (1) din această reglementare, pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Cheltuielile cu mărfurile/bunurile vândute sub costul de achiziţie/producţie pot fi considerate ca fiind efectuate în vederea realizării de venituri, pentru că acesta a fost scopul lor, motiv pentru care ele sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

✔ Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

Taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiei de mărfuri se poate deduce integral în situaţia în care acestea vor fi utilizate în folosul unor operaţiuni taxabile. Prin urmare, dacă mărfurile achiziţionate sunt utilizate în folosul unor operaţiuni pentru care se colectează TVA, taxa aferentă achiziţiei se deduce integral. Însă, în condiţiile în care mărfurile achiziţionate nu sunt utilizate în folosul unor operaţiuni taxabile, spre exemplu, dacă vor fi acordate gratuit în cadrul unor acţiuni de protocol, se aplică regimul de TVA pentru cheltuielile de protocol.

 Procedura de aplicare a reducerilor reglementate de OG nr. 99/2000

În ceea ce privește vânzările la preţ redus reglementate de OG nr. 99/2000, reducerile de preţ se fac după parcurgerea următoarelor etape:

• Se inventariază mărfurile existente în stoc la începutul perioadei de reducere, dar înainte de aplicarea reducerilor.
• Se întocmește un proces-verbal de reducere de preţ, care va avea la bază listele de inventariere. În acesta sunt consemnate atât preţurile vechi și cele noi, cât și diferenţele de preţ.
• Pentru elaborarea acestui proces-verbal se determină valorile stocului la cele două preţuri, precum și diferenţele valorice de preţ.
• Se întocmesc notele de intrare-recepţie, pe baza inventarului și a procesului-verbal de reducere de preţ, cu noile preţuri de vânzare.

Exemplu

O firmă care comercializează îmbrăcăminte vinde costume la preţul de 1.487,5 lei/buc., compus din:

• 1.000 lei – cost de achiziţie;
• 250 lei – adaos comercial;
• 237,5 lei – TVA neexigibilă.

Firma aplică o reducere de preţ de 25%, respectiv de 371,88 lei (1.487,5 lei x 25%).

După aplicarea reducerii, noul preţ de vânzare pentru un costum este de 1.115,62 lei (1.487,5 lei – 371,88 lei).

–  Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute:

Prin reducerea de 371,88 lei acordată, firma a vândut produsul sub costul de achiziţie. Se observă că venitul obţinut, de 937,5 lei (cont 707), este mai mic decât costul de achiziţie al costumului, de 1.000 lei (cont 607).

Atunci când consumatorii sunt anunțați despre o reducere de preţuri care comportă o comparaţie exprimată în cifre, trebuie respectate regulile de fixare și publicitate a preţurilor stabilite la art. 33 din OG nr. 99/2000, conform căruia orice comerciant care anunţă o reducere de preţ trebuie să o raporteze la preţul de referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare pentru produse sau servicii identice. Preţul de referinţă reprezintă cel mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile înainte de data aplicării preţului redus.

Publicitatea prin catalog şi ofertele de reducere de preţuri, lansate de comercianţii care practică vânzarea prin corespondenţă, pot fi valabile numai până la epuizarea stocurilor, cu condiţia ca această menţiune să figureze vizibil şi lizibil în catalog.

Orice anunţ de reducere de preţ exprimată în valoare absolută sau în procent trebuie efectuat vizibil, lizibil şi fără echivoc pentru fiecare produs sau grupă de produse identice:

• fie prin menționarea noului preţ lângă preţul anterior, barat;
• fie prin menţiunile „preţ nou”, „preţ vechi” lângă sumele corespunzătoare;
• fie prin menţionarea procentului de reducere şi a preţului nou care apare lângă preţul anterior, barat.

O altă regulă prevăzută de actul normativ menţionat stipulează că produsele aflate la comercializare cu preţ redus/oferte promoţionale, cu trei zile înainte de expirarea datei durabilităţii minimale/datei-limită de consum aferente produselor alimentare sau a termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate aferente produselor nealimentare, se sortează şi se expun la comercializare, pe rafturi sau în standuri, delimitate vizibil, cu informarea corectă, completă şi precisă a consumatorilor. Nerespectarea acestor reguli este considerată practică comercială incorectă şi se sancţionează conform reglementărilor legale în vigoare.

BIBLIOGRAFIE

1. Hotărârea Guvernului nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 235/07.04.2003.
2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 22/13.01.2016, cu modificările și completările ulterioare.
3. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
4. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările şi completările ulterioare.
5. Ordinul ministrului finanţelor publice 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 910 bis/09.12.2015.
6. Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial nr. 603/31.08.2007, cu modificările și completările ulterioare.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)