Calculul economic și cota de piață
Numărul 15-16, 25 aprilie - 8 mai 2017 » La început a fost cuvântul...
Într-o publicație de profil se afirmă că, în cazul unei mari companii de bricolaj, „cota de piață a depins și depinde de volumul cifrei ei de afaceri”. În termeni lingvistici, o astfel de formulare se numește tautologie, adică – sub aspect logic – mai multe cuvinte ale unei propoziții sau ale unei fraze au aceeași semnificație. Este limpede că taman „volumul cifrei de afaceri” dă și dimensiunea „cotei de piață”, fiind parte a unui întreg.
Ne întâlnim deseori cu texte care păcătuiesc prin faptul că spun același lucru, deși folosesc cuvinte diferite. În multele situații de acest fel se înscriu, bunăoară: „Darea de seamă s-a constituit într-un concludent raport”; „Decizia conducerii firmei s-a concretizat într-o hotărâre care...”; „Nicio rațiune nu poate să motiveze o asemenea opțiune”; „CEO manifestă indecizie prin ezitările sale referitoare la...”; „Acționarii au aprobat propunerile Consiliului de administrație prin exprimarea acordului lor”; „Protagoniștii manifestării s-au dovedit a fi, în același timp, actorii ei principali”; „Soluția adoptată indică direcția bună, ceea ce confirmă că s-a găsit o rezolvare adecvată”. Ne oprim aici cu exemplificările, nu înainte de a preciza că formulările prezentate au fost „culese” din presa cu profil economic apărută săptămâna trecută.
Este evident că o „dare de seamă” este una dintre modalitățile de „raportare”, indiferent de obiectul de activitate al entității vizate. La fel, o „decizie” reprezintă echivalentul unei „hotărâri”. Nu mai puțin adevărat este faptul că „rațiunea” unui demers constituie însăși „motivarea” acestuia. Dacă avem de-a face cu „indecizii”, neîndoios acestea se manifestă și prin... „ezitări”. Apoi, nu încape urmă de îndoială că „a aproba” ceva (inclusiv o propunere, oricare ar fi emițătorul acesteia) înseamnă, practic, „a fi de acord” cu ea. În aceeași ordine de idei, pe vremuri circula anecdota potrivit căreia un personaj încolțit într-o ședință pentru punctul de vedere pe care l-a exprimat a sfârșit prin a mărturisi că „aceasta este părerea mea, dar nu sunt de acord cu ea”.
Se încadrează în zona erorilor amintite până acum și formula prin care „protagoniștii” sunt considerați „actori principali”. Or, ce înseamnă „protagonist” dacă nu o persoană, un personaj „principal” într-o acțiune, într-o echipă, într-o instituție, într-o comunitate? În sfârșit, „soluționarea” unei situații nu reprezintă altceva decât... „rezolvarea” ei. Acestea fiind spuse, putem conchide că „soluția” menită să înlăture derapaje de exprimare de felul celor evocate constă exact în... evitarea lor. Poftim, tautologiile sunt de-a dreptul molipsitoare. (T.B.)
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național