Analiza relevă că tendinţa generală de creştere a gradului de etanşeizare a clădirii are ca efect negativ o reducere a calităţii aerului de interior

O echipă multidisciplinară de cercetători din cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Mediului, Facultăţii de Biologie şi Geologie şi Facultăţii de Fizică ale Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca a publicat recent un articol în jurnalul academic Journal of Cleaner Production. Articolul descrie un studiu inovator care a evaluat calitatea aerului interior în timpul sezonului rece, în cinci mari oraşe din România.

Calitatea aerului interior este caracteristica acestuia de a avea un conţinut de poluanţi care nu depăşeste concentraţiile sau dozele admise, asigurând astfel igiena şi sănătatea persoanelor. Pe lângă poluanţii care pătrund din afara locuinţei, o paletă largă de substanţe chimice, precum compuşii organici volatili şi compuşii carbonilici, poate fi atribuită lacurilor şi adezivilor utilizaţi pentru fabricarea mobilerului, materialelor de construcţie, respectiv produselor de curăţenie şi uz personal. Expunerea la aceşti compuşi chimici a fost asociată cu tulburări ale sistemului imunitar sau nervos, precum şi efecte carcinogene. Un impact important în creşterea calităţii aerului de interior îl au atât managementul surselor, cât şi comportamentul utilizatorului casnic în relaţia cu mediul în care trăieşte. „Tendinţa generală de creştere a gradului de etanşeizare a clădirii în vederea reducerii consumului energetic are ca efect negativ o reducere a gradului de aerisire a clădirii, şi, implicit, o reducere a calităţii aerului de interior”, se precizează într-un comunicat al UBB.

Studiul a selectat 100 de clădiri rezidenţiale reabilitate termic din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Iaşi şi Timişoara. Concentraţiile de radon, compuşi organici volatili şi compuşi carbonilici au fost măsurate prin metoda pasivă. În acelaşi timp, măsurătorile continue efectuate cu aparatul ICA, dezvoltat de echipa de cercetare, pentru factorii fizici şi concentraţia de CO₂, au permis efectuarea unor analize statistice multivariate cu privire la concentraţiile poluanţilor investigaţi. Astfel, studiul relevă că în 95% dintre clădirile investigate, concentraţia de formaldehidă a depăşit valoarea de 50 μg/m³, valoare-prag reglementată în anumite ţări europene, iar în 10% dintre locuinţele investigate au fost înregistrate concentraţii ridicate de acetaldehidă. Aceste concentraţii ridicate au fost asociate în principal cu o aerisire precară a camerelor investigate, respectiv utilizarea unor produse precum lumânările parfumate sau a uleiurilor volatile. Concentraţia de radon a depăşit în 52% din case pragul de 300 Bq/m³ (valoare stipulată de legislaţia românească şi cea europeană). Radonul este un gaz radioactiv omniprezent, principala sursă de provenienţă a acestuia fiind solul. Radonul pătrunde uşor prin fisurile din fundaţie şi pereţi, prin podele şi pe lângă tubulatura utilizată pentru instalaţii, acumulându-se treptat în aerul de interior.

„Studiul a observat faptul că prezenţa pivniţei sub încăperea monitorizată, respectiv prezenţa unei plăci de beton sub podea atrage o reducere semnificativă a concentraţiei de radon în comparaţie cu situaţiile în care acestea nu erau prezente. La clasele de poluanţi menţionate anterior se poate adăuga şi bioxidul de carbon (CO₂), care, deşi nu este un poluant de interior, este atât un bun indicator al bioefluenţilor umani, cât şi un surogat pentru evaluarea gradului de aerisire a unei încăperi”, precizează autorii cercetării.

Potrivit reprezentanţilor UBB, atât rezultatele acestui studiu, cât şi studii similare existente din literatura de specialitate, indică existenţa unei corelaţii demne de luat în considerare între concentraţia de CO₂ şi alţi poluanţi (radon, acetonă, acetaldehidă, limonen etc.), respectiv între concentraţia de CO₂ şi parametrii fizici, precum umezeala relativă. Prin urmare, deşi nu se poate trasa o relaţie de cauzalitate, este foarte probabil ca o concentraţie ridicată de CO₂ să semnaleze atât o aerisire precară, alături de un factor de ocupanţă ridicat, cât şi o acumulare a concentraţiilor altor poluanţi prezenţi în acest spaţiu închis. „Studiul invită, prin rezultatele obţinute, la o evaluare atentă a calităţii aerului interior, în special pentru locuinţele reabilitate termic, respectiv proiectarea soluţiilor pentru remedierea calităţii aerului interior în funcţie de sursa acestora (exterior, interior) şi distribuţia lor, precum şi de modul şi gradul de utilizare a spaţiului interior de către utilizatori“, se subliniază în comunicatul UBB.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)