Nu încape urmă de îndoială că interesul față de publicarea datelor-semnal privind creșterea economică în trimestrul IV și pe întregul an 2016 se află la cote deosebit de înalte. În evoluția produsului intern brut – respectiv un spor de PIB de 4,8% față de anul trecut –, profesioniștii contabili, toți economiștii au extrem de multe surse de analiză, de evaluare, de anticipare la nivel microeconomic, deoarece cunosc foarte bine țesătura de legături, dimensiunile și profunzimea schimburilor de activități la scară națională și, totodată, influența proceselor de integrare și globalizare pe arii regionale, europene și mondiale.

De asemenea, pentru orice abordare a acestei teme apare pentru profesioniști drept cât se poate de firească luarea în considerare a raportului dintre cantitate și calitate. Pe de-o parte, contează foarte mult din ce se „compune” valoarea adăugată, cu ce consum de muncă și de bani se obține, iar, pe de altă parte, au o importanță deosebită contribuțiile ramurilor și chiar ale subramurilor la sporul de PIB. Chiar dacă în comunicatul-semnal al Institutului Național de Statistică nu există detaliile aferente, putem aprecia că datele oficiale referitoare la primele trei trimestre indică, neîndoios, o tendință care se cere luată în seamă. Din orice unghi de vedere am privi lucrurile, calitatea creșterii economice reprezintă un element obligatoriu în orice analiză demnă de acest nume.

Evaluările, însă, nu se pot opri aici. Tema calității creșterii economice este strâns legată de conceptul de dezvoltare economică. Dacă repet o definiție bine cunoscută, și anume că dezvoltarea economică nu este posibilă fără creștere economică, în timp ce reciproca nu este valabilă, cred că, din când în când, este bine să reamintim adevăruri elementare. În condițiile în care creșterea economică nu asigură, în ultimă instanță, îmbunătățirea calității vieții (nu este suficient să ne referim doar la sporul consumului final al gospodăriilor populației întrucât este vorba aici numai despre elemente de ordin cantitativ), la scară națională se cer luate în considerare multe alte elemente, printre care disparitățile teritoriale și inegalitățile sociale de orice fel. Sigur, aici putem include numeroase alte concepte, precum dezvoltarea economică durabilă, dezvoltarea instituțională, dezvoltarea umană, dar esențialul a fost, cred, definit: socialul și moralul nu trebuie disociate de conceptele de ordin economic. În definitiv, pentru ce muncim, pentru ce ne consumăm energiile, timpul, alte resurse personale și colective, inclusiv așteptările, aspirațiile și, poate, chiar iluziile? O astfel de abordare nu se poate limita la enunțuri, oricât de „beton” ar fi acestea.

Fără pretenția de a epuiza o temă atât de vastă cum este cea a modalităților practice de satisfacere a unor deziderate majore la nivel individual, dar și societal, consider că merită toată atenția provocările și riscurile cu care ne confruntăm. Fără luarea lor în calcul, orice decizie, indiferent cine și unde o adoptă, este lipsită de fundamentare. În această ordine de idei, cu titlu de exemplu sintetizez câteva dintre riscurile examinate de Raportul BNR asupra inflației, a cărui sinteză o publicăm în acest număr al revistei noastre. Sunt patru riscuri majore: abaterile de la setul de măsuri fiscal-bugetare incluse în bugetul pe acest an, creșterea deficitului de cont curent la cote mai înalte decât cele din prezent, ca urmare a accelerării consumului și a majorării deficitului bugetar, susținerea exporturilor printr-un număr restrâns de ramuri și capacitatea industriei de a crea locuri de muncă. În condițiile în care aceste riscuri nu sunt diminuate prin măsuri adecvate, nici vorbă nu poate să fie despre o calitate corespunzătoare a creșterii economice (prin armonizarea necesarului cu posibilul), atât la nivel aspirațional, cât și decizional.

Așadar, avem toate temeiurile pentru a lua în considerare orice analiză avizată pentru formularea propriilor noastre raționamente profesionale. Cu cât un asemenea demers va fi mai rapid și mai profund, cu atât va fi mai bine pentru fiecare dintre noi. Și acest mai bine, cum se știe, este condiționat, într-o măsură considerabilă, de binele general.