Interesul cu care au fost urmărite Campionatele Europene de Gimnastică desfășurate la Cluj-Napoca este pe deplin explicabil: avem parte, destul de rar, de manifestări sportive internaționale de amploare găzduite de țara noastră, iar atunci când se organizează astfel de manifestări, ele depășesc cu mult domeniul specific, constituindu-se în teste ale ospitalității, ale prestigiului nostru național. Trebuie spus că, la ambele capitole, Campionatele de săptămâna trecută au adus valoare adăugată. Oaspeții au apreciat la superlativ modul de organizare a întrecerilor și, pe ansamblu, au declarat că s-au simțit bine în România și prin tot ceea ce oferă țara noastră sub aspect istoric, cultural și turistic. În mod deosebit se cere remarcată prezența a numeroase foste stele ale gimnasticii românești afirmate de-a lungul multor decenii și care locuiesc și își desfășoară activitatea în prezent în state de pe toate continentele. Firește, s-au simțit bine... acasă.

Bineînțeles, se impune a acorda cea mai mare atenție prestațiilor celor care au reprezentat România la această importantă manifestare sportivă. Nu era (și nu este) pentru nimeni un secret că gimnastica artistică românească a trecut și trece printr-o perioadă de dificultăți majore. De câțiva ani nu mai suntem ceea ce am fost cândva, mai ales în ceea ce privește echipa reprezentativă feminină. Nu este locul aici pentru analize de specialitate, dar nu putem să nu consemnăm opinia Nadiei Comăneci care declara, cu prilejul Campionatelor, că principala cauză o constituie restrângerea bazei de selecție în acest sport, faptul că nu există o strategie de lungă durată pentru pregătirea generațiilor viitoare de gimnaste. Fără o politică de perspectivă și în acest domeniu (adevăr confirmat în orice sferă de activitate) se diminuează considerabil șansele de a fi, cu adevărat, competitivi.

Dincolo, însă, de aceste aspecte care vizează mai ales obligațiile, răspunderile structurilor de conducere ale diverselor ramuri ale sportului, de data aceasta cu focusare pe gimnastica artistică, apare de la sine înțeles că orice comentariu privind Campionatele Europene de Gimnastică trebuie să înscrie, înainte de toate, două nume: Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu.

Sigur, este extrem de important să dobândești, măcar o dată în viață, titlul de campion, să te urci pe podium. Ambii au la activ asemenea momente încă de (foarte) mulți ani. Este meritul lor de necontestat și, de aici, aprecierea deosebită cu care au fost și sunt înconjurați nu numai în lumea gimnasticii. Ceea ce au confirmat, însă, la Cluj-Napoca intră în altă categorie de evaluări. A te urca din nou pe podium la vârste relativ înaintate pentru acest sport, 30 de ani – Cătălina, respectiv, 37 de ani – Marian, reprezintă mai mult decât o simplă performanță (mai ales într-un sport în care, de regulă, performează adolescenții și cei foarte tineri). Nu încape îndoială că medalia de aur obținută de Cătălina Ponor și medaliile de aur și argint ale lui Marian Drăgulescu, care se adaugă palmaresului celor doi sportivi, atestă nu numai capacitatea lor de a se menține în formă vreme îndelungată, ci și o tărie de caracter deosebită, o modalitate de practicare a sportului care pune în prim-plan asemenea valori precum respectul față de sine, față de muncă, față de echipă, față de țară. Ambii campioni aparțin unor generații care au învățat să aprecieze șansele oferite de propria personalitate, în condiții sociale nu totdeauna favorabile. Desigur, au reușit să performeze prin talent, prin vocație, dar și prin perseverență, prin devotamentul față de sportul îndrăgit, față de spectatori, față de compatrioții noștri care știu să prețuiască valorile, inclusiv cele din sport.

Putem, deci, vorbi despre forța exemplului, despre dovezile vii ale unui comportament demn de campioni autentici. Le mulțumim pentru exemplul oferit, pentru dovada palpabilă că se poate, ceea ce – trebuie să recunoaștem – este deosebit de încurajator pentru noi, toți ceilalți, în propriile noastre demersuri, în confruntarea cu dificultățile și în împlinirea dorinței de a performa în profesiile pe care le slujim.