Între procesele și fenomenele care definesc actuala perioadă, identificăm o aplecare fără precedent a tuturor celor interesați asupra ansamblului de elemente componente ale conceptului de „resurse umane”. Practic, nu există analiză a stărilor de fapt și a perspectivelor economiei la scară națională, regională, europeană și mondială în care să nu se sublinieze un adevăr esențial în aceste vremuri de pandemie, și anume că șansele unei reale relansări constau, înainte de toate, în investiția în OM, așa cum este gândită și pusă în operă mai ales în Uniunea Europeană.

Firește, există și un substanțial efect de antrenare externă asupra pieței de muncă din țara noastră. Atât restrângerea considerabilă a unor activități în zonele principale ale diasporei (de aici, nu numai diminuarea intrărilor de valută în țară, ci și o circulație a forței de muncă în sens invers, din exterior spre interior), cât și involuția comerțului internațional de bunuri și servicii (fapt reflectat și de aportul negativ al exportului net la utilizarea PIB) confirmă și reconfirmă puternica dependență a economiei românești de stările de fapt din celelalte state membre ale UE, în special din zona euro.

Nu vom recurge la numeroase date statistice referitoare la ceea ce se întâmplă în prezent în țara noastră și la perspectivele din viitorul previzibil, deoarece ele sunt conținute în documente oficiale, accesibile tuturor. Din motive lesne de înțeles, ne vom concentra atenția asupra unor tendințe care, în primă și în ultimă instanță, privesc viața, inclusiv destinul profesional al majorității covârșitoare a concetățenilor noștri.

O astfel de temă vizează schimbările în raporturile dintre capital și muncă, respectiv cele două fețe ale aceleiași monede. Bunăoară, când intervin măsuri ale autorităților publice menite să amelioreze situația de pe piața muncii, afectată puternic de prelungirea pandemiei și de acutizarea acesteia, se poate vorbi, fie și numai temporar, despre schimbarea raportului dintre capitalul propriu al firmelor și partea de contribuție a întregii societăți, prin bugetul general consolidat al statului. Nu este cazul să detaliem modalitățile concrete de acordare a acestui sprijin, însă se impune, neapărat, să remarcăm că, în multe cazuri, până și asigurarea capitalului de lucru nu ar fi posibilă fără ajutorul de stat. De altfel, numeroși întreprinzători și manageri, inclusiv prin entitățile de organizare și acțiune ale patronatelor, au solicitat și solicită acordarea, în continuare, de sprijin pentru ieșirea cât mai grabnică din dubla criză cu care ne confruntăm, medicală și economică.

În acest context, complicat și complex, constatăm că avem de-a face cu o tendință de durată care constă în creșterea costului orar al forței de muncă. Confirm statisticilor Eurostat, în ultimul trimestru al anului precedent, la scara întregii Uniuni Europene s-a accentuat acest proces, fapt atestat de un spor mediu pe ansamblul comunitar de 4,4%, și aceasta în numai trei luni. În țara noastră, majorarea a fost aproape dublă, respectiv 8,7%. La acest indicator, România se află, ca să spunem așa, pe podium, ocupând locul al treilea, după Austria și Bulgaria.

Dacă aprofundăm tema relației dintre capital și muncă, ajungem și la un alt indicator, respectiv masa salarială, din care rezultă și ponderea acesteia în produsul intern brut. Cum se știe, masa salarială include totalitatea salariilor din economie, precum și taxele și contribuțiile aferente. Tot potrivit datelor Eurostat, în termeni nominali, masa salarială în România a atins, în anul trecut, 90 de miliarde de euro, ceea ce indică o pondere în PIB de 41%. Eurostat recurge și la o comparație interesantă, la prezentarea evoluției indicatorului între două crize globale, cea din 2009 și cea din 2020. Astfel, ni se înfățișează o dinamică deosebită în cazul României, de la o pondere de 34,1 la una de 41,1% în PIB. Pentru a situa corect, în timp și spațiu, această dinamică, Eurostat a precizat că media masei salariale în UE a ajuns la aproape 49% din PIB. Prin urmare, în ceea ce privește România, mai este de parcurs un drum important și dificil până să atingem acea medie.

Sigur, ne-am referit doar la date cu caracter general. Pentru o analiză mai adâncă, apare necesar să recurgem la statistici amănunțite. Deocamdată, având în vedere datele disponibile, am dorit doar să atragem atenția asupra unui proces economico-social deosebit de important, deoarece de calitatea relațiilor dintre capital și muncă – înțelegând prin aceasta și nevoia de stabilitate socială – depinde rezultatul pe care îl vom obține prin efortul comun îndreptat spre depășirea greutăților considerabile din prezent și spre reluarea unei creșteri economice sănătoase, cât mai consistente.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)