Cine trece în aceste zile pe strada Stelea Spătarul a avut surpriza plăcută de a vedea la fiecare casă o cutie poștală personalizată. A fost ideea artistei plastice  Luciana Gheorghe de a conferi un plus de frumos, de atractivitate unei străzi cu numeroase case rămase încă funcționale din vremuri îndepărtate, în pofida vicisitudinilor istoriei. Aceste cutii poștale sunt inspirate din preocupările actualilor locatari, acoperind o arie largă de simboluri, începând cu cele de ordin profesional și terminând cu imaginile oferite de natură. A rezultat o veritabilă expoziție de artă vizuală cu caracter permanent ca un prim pas spre amenajarea unei străzi „muzeu”, cum sunt multe în țările de pe continentul european.

Într-adevăr, strada Stelea Spătarul arată, în prezent, ca o „depozitară” a unor mărturii pe care le regăsim în vechile stampe ale Bucureștiului. Denumirea amintește de celebrul spătar (boier, înalt dregător, purtător al sabiei și buzduganului domnitorului) care a trăit în secolul al XV-lea și s-a remarcat drept un ctitor de biserici și mănăstiri. Una dintre ele s-a aflat exact pe strada Stelea Spătarul, dar, din păcate, cutremurele și incendiile au distrus-o în 1847. Cea mai mare parte a restului de case a apărut după secarea unui afluent al Dâmboviței pe nume Bucureștioara, cele mai multe dintre ele aflate în mijlocul unor imense grădini.

Dacă se cercetează casă cu casă de pe această stradă cu o lungime de 250 de metri se descoperă la fiecare pas file de istorie dintre cele mai interesante. Bunăoară, atrage atenția Casa Breslelor, construită în 1862, în stil neogotic, remarcabilă și prin statuile care îi domină fațada. Tot în același an s-a construit imobilul cunoscut pentru geamurile lui „bombate”, construită de un celebru negustor, patron al magazinului „La Leul de Aur” de pe strada Lipscani. În clădire se va amenaja un muzeu al farmaciei, în amintirea unui alt locatar celebru din secolul al XIX-lea, de profesie spițer (cum i se spunea pe atunci farmacistului).

Stilurile arhitectonice diferite care poartă amprenta epocilor în care au fost construite dau un farmec deosebit acestei străzi. De exemplu, cea mai înaltă clădire, la numărul 17, este reprezentativă pentru arhitectura interbelică, în special din anii ʼ30 din secolul trecut.

Cercetătorii de la Muzeul Municipiului București au reconstituit și „istoriile” altor case, iar rezultatele sunt publicate periodic în lucrările de specialitate. În acest fel, datele aferente au devenit cunoscute și ghizilor unor agenții de turism. Pentru identificarea geografică și topografică, precizăm că strada Stelea Spătarul este paralelă cu bulevardul Corneliu Coposu și se deschide dinspre Piața Sfântu' Gheorghe, respectiv kilometrul 0 al Capitalei pe partea stângă a unei alte străzi încărcate de istorie, Sfânta Vineri.

(Sursa foto: ro.wikipedia.org)