Cât de „fundamental” este „esențialul”?
Numărul 23, 25 iunie - 1 iulie 2019 » La început a fost cuvântul...
Nimic mai firesc ca în scris și verbal să subliniem necesitatea de a ne concentra asupra a ceea ce este esențial, cu adevărat important. De aici, frecvența unor noțiuni precum „principal”, „prioritar”, „prim-plan”, „primordial”, „pregnant” (ca să ne rezumăm la câțiva termeni care încep cu litera „p”).
Din păcate, astfel de cuvinte sunt însoțite de sinonimele lor, ceea ce provoacă numeroase derapaje lingvistice și logice. De exemplu, într-o emisiune televizată, un interlocutor a spus: „Este necesar să ne axăm, în principal, pe…”. Într-un comentariu dintr-o publicație săptămânală se afirma: „Ne focalizăm, în special, pe…”. De asemenea, într-o emisiune de radio s-a precizat că „autorul a identificat esențialul în ceea ce este fundamental pentru respectivul fenomen…”.
În toate aceste cazuri, ca și în multe altele asemănătoare, nu se ține seama de proprietatea termenilor. Actul, acțiunea definite prin concentrarea atenției, a interesului spre ceva, cum ar fi „a te axa”, implică elemente precum „principal”, „cu precădere”, „prioritar” etc. La fel, „a focaliza” presupune concentrarea spre un anumit punct, pe o anumită zonă. Cât despre folosirea cuvântului „esențial”, culmea ar fi să se ignore că are ca sinonim „fundamental”, adică exact ceea ce vizează, mai presus de toate, respectivul adverb. Așa că, în concluzie, este „fundamental” să respectăm proprietatea termenilor ca o caracteristică „esențială” a comunicării corecte, a înțelegerii a ceea ce este, cu adevărat, „prioritar”, recurgând la maximum de conținut cu minimum de cuvinte. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național