Este cât se poate de firesc ca opiniile să aibă o doză apreciabilă de subiectivitate. Dacă, bunăoară, ne referim la viața economico-socială, o asemenea doză vizează, în special, propria experiență, confruntarea directă a emitenților de puncte de vedere cu adevăratele stări de fapt din sferele lor de activitate. De aici, o benefică diversitate, dar și consistența factorului obiectiv, adică exact ceea ce numim realitățile în dinamica lor specifică, în funcție de loc și de timp.

Aceste considerații și considerente – care pot să pară drept teorie pură – au fost inspirate de un fapt cât se poate de palpabil, și anume publicarea recentă a rezultatelor unui sondaj derulat de Banca Europeană de Investiții (BEI), organizat împreună cu Banca Națională a României (BNR), pe tema „Măsurilor de sprijin și noua normalitate; cât de bine sunt poziționate firmele românești?”. Fie și numai acest enunț și tot este suficient pentru a atrage interesul profesioniștilor contabili întrucât este vorba despre spațiul principal de desfășurare a activității proprii.

Sintetizarea răspunsurilor oferă o primă sinteză a interacțiunii dintre elementele de ordin subiectiv și obiectiv la care am făcut trimitere la începutul acestor însemnări: 65% dintre intervievați consideră că firmele pe care le reprezintă au primit sprijin financiar din surse publice, deci și prin fonduri europene nerambursabile, în vederea contracarării efectelor pandemiei COVID-19. Media pe Uniunea Europeană este de... 56%. Se poate, oare, aprecia că un asemenea sprijin reprezintă o componentă a „noii normalități”? Întrebarea decurge de la sine dacă avem în vedere titlul sondajului.

Evident, trebuie să facem o distincție clară în situația de criză prelungită determinată de pandemie și perioada post-criză. Prin urmare, nu pot fi păstrate, pe timp nedeterminat, modalitățile excepționale de sprijin financiar practicate în ultimii doi ani. Dar, componenta financiară din surse publice va continua, probabil, multă vreme să aibă o pondere importantă în mecanismele economice care vor fi utilizate în viitor, mai ales dacă se va aplica, într-o manieră adecvată, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Conceptul de „noua normalitate” nu se reduce, desigur, nici pe departe, la finanțare, deși, reprezintă, incontestabil, un element-cheie mai cu seamă atunci când ne referim la investiții. Ceea ce, însă, a rezultat cât se poate de clar din sondaj vizează trecerea României ca, de altfel, a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene la tranziția efectivă, practică, la economia verde și digitală. Acest proces ne ajută să definim corect și „noua normalitate”, adică să fim în pas cu evoluțiile din țările avansate să trăim în paradigma noilor tehnologii cu tot ceea ce înseamnă acestea, în special sub impactul schimbărilor climatice și al noii etape a revoluției științifico-tehnice.

Lucrurile nu sunt deloc simple, iar acest fapt este conștientizat de majoritatea respondenților. „Noua normalitate” anticipează, în cazul României, în mod deosebit, noile concepte care vizează diminuarea, în măsura necesarului și posibilului, a decalajelor preexistente declanșării pandemiei. Apoi, semnele de redresare asimetrică din ultimul timp arată că se impune evitarea altor decalaje, inclusiv a celor de ordin teritorial. Nu numai facilitarea accesului la finanțare, ci și orientarea investițiilor spre sectoarele care permit diminuarea decalajelor și a posibilității apariției altora constituie imperative majore pe care participanții la sondaj le-au receptat, înțeles și interpretat, cu determinare antreprenorială și competență profesională.

Este izvorul optimismului prudent pe care l-am mai remarcat în ediții anterioare ale CECCAR Business Magazine. Așa, de exemplu, este semnificativ că majoritatea firmelor românești consideră că tranziția spre noile standarde climatice prezintă, deopotrivă, un risc și o oportunitate.

Cum s-a văzut, nu am prezentat multe cifre, numere și procente referitoare la rezultatele sondajului, deoarece fiecare dintre noi avem acces la respectivele date. Ceea ce s-a impus și se impune în continuare privește dezbaterea pe tema „noii normalități”, temă departe de a fi pe deplin clarificată, astfel încât să permită formularea de concluzii, cel puțin preliminare, în vederea adoptării de decizii majore la nivelul firmelor, al comunităților administrativ-teritoriale și la scară națională, în consonanță cu procesele și fenomenele din Europa și din întreaga lume. Astfel, nevoia de „normal” nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune obligatoriu adaptarea la schimbări, cu atât mai mult cu cât acestea se derulează cu o amploare și o profunzime fără precedent, influențând decisiv, de pe acum, viața fiecăruia dintre noi.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)