Deocamdată, despre evoluţiile economico-sociale din acest an, ştim doar că, pe trei trimestre, produsul intern brut (PIB) al României s-a diminuat cu 5,1% pe serie brută comparativ cu perioada similară din 2019. Dar, mai departe?

Inevitabil, în situația în care ne aflăm, apare întrebarea: cât de credibile sunt „proiecțiile” care apar aproape în fiecare zi? Derivată din această întrebare este, tot la modul interogativ, inclusiv dintr-o perspectivă profesională, tema valabilității metodologiilor menite să identifice, în necunoscut, măcar câteva certitudini, în condițiile prelungirii ambelor crize cu care ne confruntăm, medicală și economică.

Avem suficiente temeiuri să considerăm că, în momentul de față, s-a ajuns la un stadiu înalt de dezvoltare a modelelor teoretico-aplicative, astfel încât a fost posibil ca în perioadele anterioare actualei duble crize să se anticipeze, în limite rezonabile, evoluții pe termen scurt, mediu și lung. Mai sunt, oare, operaționale, respectivele modele, acum, când nu știm, totuşi, ce ne rezervă viitorul, în special, în privința pandemiei COVID-19?

Desigur, în prezent, sunt incomparabil mai multe necunoscute în raport cu perioadele anterioare declanşării pandemiei, când, de regulă, funcționa, în parametrii cunoscuți, ciclicitatea crizelor economice. Cu toate acestea, experiențele din lunile în care ne-am confruntat cu pandemia, de la nivelul firmelor până la scară națională, europeană și globală, atestă, cel puțin, efectele multiple de acțiuni continue și puternice ale legii cererii și ofertei. Cel mai convingător exemplu îl prezintă modul în care oferta de produse și echipamente medicale (necesare în acțiunile de prevenire și combatere a noului coronavirus) a orientat cererea specifică. S-a înregistrat, pe ansamblul economiei mondiale, o deplasare rapidă a resurselor spre satisfacerea cerințelor din sfera sănătății publice, de la medicamente până la mijloacele de protecție individuală, de la cercetările ample menite să descopere un vaccin eficient până la pregătirea modalităților de distribuție. S-a schimbat nu numai volumul cererii, ci și structura acesteia în funcție de aprofundarea cunoașterii și experimentării instrumentelor practice de combatere reală a pandemiei.

Pe acest fond de preocupări, au fost elaborate recentele prognoze ale Comisiei Europene care au ameliorat moderat anticipările din primăvară în privința economiei românești. Astfel, se prognozează o contracție a PIB pe întregul an 2020, de la 6 procente în estimările precedente la 5,2% în prognoza de toamnă. În strânsă corelare cu această scădere deloc încurajatoare se află predicțiile referitoare la creșterea deficitului bugetar la 10,3% din PIB și a datoriei externe la 47% față de același referențial.

Este de reținut că noile evaluări au intervenit în urma optimismului generat, la nivel comunitar și, în special, în zona euro, de revenirile din trimestrul al treilea al anului curent. Însă, ca efect al declanșării celui de-a doilea val al pandemiei, aproape toate calculele au fost „date peste cap”. Remarca este valabilă și pentru țara noastră care, în trimestrul III/2020, a înregistrat o anumită revenire în unele ramuri ale economiei. Dar chiar și în aceste condiții, când situația sanitară s-a agravat, factorii care determină chiar și o relativă stabilitate continuă să acționeze, iar aceștia se regăsesc tot în dinamica cererii și ofertei. Chiar dacă s-ar adopta măsuri mult mai dure, comparativ cu cele instituite în ultimul timp, faptul că sănătatea publică se situează pe prim-plan este de natură a anticipa că, pe ansamblu, dar și în structură, cererea va fi la un nivel relativ ridicat, inclusiv prin luarea în considerare a gradului de solvabilitate a populației, date fiind tendințele de mai lungă durată în materie de venituri. Bineînțeles, analizele corecte impun apelul la un număr mult mai mare de variabile. Datele și faptele realității nemijlocite confirmă și reconfirmă posibilitățile practice, la care ne-am mai referit, de mărire a certitudinilor în raport cu necunoscutele din viitorul apropiat sau mai îndepărtat, fie și numai ca efect al unei mai bune conștientizări a riscurilor, a vulnerabilităților, dar și a oportunităților din aceste vremuri grele de criză profundă. Realismul este un antidot universal chiar și în situațiile dramatice cu care ne confruntăm.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)