Când ziua de 24 martie 2016 a fost declarată ZI DE DOLIU NAȚIONAL, apare cât se poate de evidentă dificultatea de a găsi o temă mai importantă decât cea care privește apărarea dreptului la viață, inclusiv prin manifestarea reală a solidarității cu victimele unor atentate de amploarea și implicațiile celor care s-au comis la Bruxelles în ziua tragică, neagră de marți, 22 martie 2016. Fără urmă de îndoială, ceea ce se întâmplă în prezent în lume sub amenințarea teroristă nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Sunt extrem de multe teme de reflecție – ca punct de pornire – pentru acțiuni eficiente. Chiar dacă durerea, amărăciunea și – de ce să nu o spunem? – frica domină ceea ce a mai rămas din omenescul pe care îl revendicăm cu toții, avem datoria de a remarca un fapt de necontestat, și anume că omenirea a reușit, de-a lungul secolelor, să depășească astfel de situații și să-și continue drumul spre consolidarea civilizației, spre promovarea unor valori autentice. Nu o spun pentru că „așa dă bine” când sunt împrejurări grave, unele limită, ci pentru că totdeauna defetismul, atitudinea pasivă, de non-combat, n-au salvat pe nimeni, iar în lumea în care trăim au existat, există și vor exista resurse de a nu ne lăsa învinși de sentimentul neputinței.

Ca în orice altă împrejurare, soluțiile se găsesc nu în simptome, ci în cauze. Înlăturarea unora dintre acestea atrage, aproape automat, eliminarea efectelor. Pe bună dreptate analiștii serioși menționează două cauze fundamentale. Este vorba despre inegalitățile din lumea contemporană și, în strânsă legătură cu acestea, starea procesului de educație. Sărăcia, cum bine se știe din timpuri biblice, generează, fără întrerupere, fenomene deosebit de negative, precum marginalizarea, excluziunea socială, care – la rândul lor – sunt surse ale frustrărilor, ale nemulțumirilor și ale extremismelor care reprezintă un rău imens pentru omenire.

Putem să afirmăm, fără teama de a greși, că pentru fiecare adult este de evitat preocuparea majoră impusă de luarea în considerare a ceea ce vor fi cei care, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, ne vor lua locul. În acest fel ne reîntoarcem, inevitabil, la tema educației. Este bine că președintele României a proclamat anul în curs drept decisiv pentru reformarea... reformării întregului proces de educare a tinerelor generații, dar – prin intermediul conceptului de învățare continuă – suntem vizați toți cei care trăim în spațiul mioritic.

Ar fi profund eronat să facem legături forțate între tragediile produse în urma deformării grave a comportamentului copiilor, adolescenților și tinerilor – sub impactul practicilor teroriste –, însă ceea ce trebuie să ne îngrijoreze în cea mai mare măsură, chiar dacă nu există astfel de legături, vizează lacunele grave din domeniu. Pentru orice om responsabil nu poate să treacă neobservat nici ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână, respectiv anunțarea rezultatelor de la simularea pentru bacalaureatul 2016. Este cât se poate de clar că situația a devenit alarmantă în condițiile în care numai 38,39% dintre elevii care au participat la testul național au obținut note de 6 și peste 6. Adică doar unul – să reținem, doar unul – din patru elevi ai ultimului an de liceu ar lua bacalaureatul.

Este adevărat, în condițiile continuării practicilor prin care memorarea este principala cale de instruire, și nu competențele, notele pot să fie efectul unor deformări regretabile. Dar, în esență, o analiză detaliată a rezultatelor arată că majoritatea celor care formează noile generații se definesc printr-o slabă pregătire pentru viață, pentru profesii social utile.

Ar fi multe de spus, însă, dacă ne concentrăm atenția asupra conceptului de dezvoltare personală, atunci o altă temă de neevitat este cea a aspirațiilor, a aptitudinilor consonante cu exigențele unei economii de piață cu adevărat funcționale. Cele mai recente date oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului arată că ponderea persoanelor tinere în totalul acționariatului și al segmentului de asociat la firme se prezintă foarte redusă, circa 10%.

O astfel de situație confirmă și deficitul semnificativ de spirit antreprenorial. Și aceasta reprezintă o temă de reflecții serioase. Este adevărat că asemenea vectori ai progresului, precum CECCAR și CNIPMMR, acționează consecvent și calificat pentru cultivarea, pentru stimularea spiritului specific întreprinzătorului, dar nu este suficient. Anul Educației 2016 ar fi și un prilej de analiză profundă, ca bază de promovare a celor mai potrivite căi și mijloace de formare a viitorilor actori ai pieței libere din România. Să sperăm că așa va fi. Când triumfă, cu adevărat, valori etice, precum binele, datoria, libertatea, cinstea, munca, responsabilitatea, echitatea, va fi tot mai puțin loc pentru derapajele morale cu care ne confruntăm atât de acut.