Primăria Municipiului Brașov a anunțat oficial că a adoptat, împreună cu Televiziunea Română, decizia de a se relua festivalul Cerbul de Aur, în Piața Sfatului, în perioada 27 august-2 septembrie 2018. Ecoul acestei informații este deosebit de semnificativ, deoarece a implicat și implică un număr relativ mare de concetățeni – de la multe categorii de telespectatori până la locuitorii urbei de sub Tâmpa, de la muzicieni până la turiști autohtoni și străini care vor dori să cumpere bilete pentru renumitul festival.

Este interesant de observat că renașterea unei manifestări de amploarea și semnificația Cerbului de Aur este inițiată la împlinirea unei jumătăți de secol de la prima ediție (1968). Din păcate, vitregia vremurilor, atât înainte, cât și după decembrie 1989, a făcut ca festivalul să fie întrerupt de mai multe ori (ultima dată, timp de nouă ani, cea mai recentă ediție fiind organizată în 2009). Or, astfel de manifestări tradiționale, în adevăratul înțeles al cuvântului, se caracterizează, înainte de toate, prin continuitate. Dincolo de faptul în sine, merită să evocăm debutul festivalului Cerbul de Aur inclusiv pentru faptul că oferă numeroase teme de reflecție.

Când, în vara anului 1968, Teatrul din Brașov a găzduit prima ediție, România trecea printr-o perioadă de deschidere pe numeroase planuri. Cerbul de Aur a reușit să stimuleze puternic o pleiadă de compozitori și interpreți, muzicologi, teleaști etc., să se autodepășească, să se afirme într-o asemenea măsură încât mari vedete internaționale ale vremii s-au simțit onorate să urce pe scena festivalului. Dintre numele celebre au rămas în memoria colectivă, între alții, Kyle Minouge, Toto Cutugno, Diana Ross, Julio Iglesias, Tom Jones, Ricky Martin și Scorpions. S-a demonstrat, astfel, că muzica – așa-zis – ușoară are o greutate specifică excepțională în crearea și consolidarea de „punți” între oameni și popoare, ceea ce a fost și va fi permanent în folosul cunoașterii și diseminării valorilor umanității. Nimic mai firesc a fost faptul că atât succesele muzicienilor români de gen, cât și prestigioasele participări internaționale au permis promovarea unor creații de înaltă calitate, ceea ce este de dorit și în prezent.

Când, indiferent de domeniu, ștacheta este ridicată la un nivel echivalent cu performanța, apar modele demne de urmat, se cultivă bunul-gust, se îngustează spațiul de manifestare a kitsch-ului, amintitul stimulent implicat de actul de cultură autentică având cele mai mari șanse de a fi receptat așa cum se cuvine de aspiranții la succes pe tărâm artistic. Nu mai puțin importantă este forța educativă, la proporții de masă, a artei muzicale demne de acest nume.

Menținerea și îmbogățirea continuă, în conținut și formă, pe linia de afirmare a sensibilităților generațiilor actuale – de la vârstnici la tineri – a unor manifestări artistice tradiționale (inclusiv reluarea unora cum a fost, de exemplu, festivalul de muzică ușoară de la Mamaia) sunt un semn clar de respect față de valori, o dovadă certă de înscriere în coordonatele civilizației contemporane. Faptul că spectacolele muzicale atrag un public larg, uneori de ordinul zecilor de mii de spectatori, are și o componentă financiară. În acest fel, se asigură și resurse pentru susținerea unor asemenea manifestări. Este un argument în plus care pledează în vederea reluării unor festivaluri de genul Cerbului de Aur și continuării altora care s-au dovedit viabile din toate punctele de vedere, firește, nu în ultimul rând prin mesajul artistic transmis cu talent și pasiune.