Într-o informație de presă, comentându-se unele date statistice, s-a afirmat că „slăbirea ritmului activității este atestată și de scăderea numărului de contracte neexecutate de la 50 la 46 la sută”. La o privire, chiar în „fugă”, apare limpede că, în condițiile în care scade numărul de contracte „neexecutate”, ritmul activității nu a slăbit, ci – dimpotrivă – a crescut.

În alte texte apărute în presa print, dar și în cea audiovizuală, unele interpretări eronate sunt provocate de apelul la tot felul de comparații care nu țin seama nici măcar de matematica elementară. Astfel, într-o „analiză” – tot pe tema raportului dintre cerere și ofertă – privind o firmă industrială s-a arătat că „s-a facturat suma de numai 17,5 milioane de lei, în timp ce totalul contractelor se ridică la 19,5 milioane de lei, diferența fiind de 20 de procente”. Păi, cât reprezintă diferența de două milioane de lei raportată la 19,5 milioane de lei?

De asemenea, în legătură cu execuția bugetară au apărut tot felul de aprecieri, de la cele care minimalizau deficitele până la cele care anunțau... dezastrul. Iată exemple referitoare la cele două extreme: „La adunarea «mărunțișului» eforturile depuse pentru încasări au fost prea mari în raport cu efectele; s-a colectat mai mult cu aproape un miliard de lei”. Mai întâi, o remarcă privind eroarea frecventă confirmată de formula „eforturi depuse” (din categoria indicată de sintagma „efectuarea de activități”). Dacă s-au consemnat „eforturi”, evident, ele „au fost depuse”, după cum nu ar putea să fie vorba despre înregistrarea de „activități” în condițiile în care ele nu s-ar fi „efectuat”. Pe fond, însă, nu se poate evalua eficiența, adică raportul dintre „efort” și „efect”, decât prin compararea celor două elemente. Or, în absența precizărilor referitoare la „efort”, nu este corect să se emită „judecăți de valoare” pe nicio temă de natura celei evocate. În plus, dacă „încasările suplimentare de aproape un miliard de lei” – în situația în care deficitul bugetar pe luna iunie 2017 a fost de 4 miliarde de lei – înseamnă un efort prea mare comparativ cu un rezultat atât de „mic”, avem întreaga îndreptățire să considerăm că este cel puțin discutabilă aprecierea din articolul citat.

În ceea ce privește cealaltă extremă, iată exemplul aferent: „Execuția bugetară pe primul semestru nu poate fi apreciată altfel decât ca un dezastru întrucât deficitul de 0,77% din PIB anunță că va fi imposibil să nu se depășească fatidicul 3% din PIB deficit pe întregul an”. Firește, nu este cazul să se subaprecieze adevărata stare de fapt în materie de execuție bugetară în prima jumătate a anului. Este, însă, cu totul exagerat să se recurgă la cuvântul „dezastru”, fie și numai din pricina faptului că, în condițiile de nedorit în care s-ar menține sau s-ar depăși deficitul de 0,77% din PIB și în al doilea semestru, tot nu s-ar pune în pericol „fatidicul” 3%. De ce „fatidic”? Desigur, în cazul dat, cuvântul este folosit anapoda. Avem, oare, de-a face cu o fatalitate? „Fatidic”, cu adevărat, este „destinul” formulărilor viciate logic și lingvistic. Este drumul sigur spre erori. Posibil, însă, de evitat, așa cum – de altfel – s-a și demonstrat. (T.B.)