La fiecare final de săptămână în această vară toridă, un spațiu umbros din Grădina Botanică se transformă într-o „sală de cinematograf”. De regulă, se proiectează filme de tip cinematecă, iar acest fapt sporește considerabil valoarea culturală a inițiativei despre care relatăm. Multiplicarea „focarelor de cultură” este un proces care „prinde viteză” nu numai în Capitală. Mai ales în această vară, informații primite din aproape toate municipiile reședință de județ atestă o preocupare mai intensă nu numai a edililor, ci și a celor mai diverse structuri ale societății civile (inclusiv organizații și asociații profesionale ale cineaștilor, ca și ale oamenilor de teatru, ale artiștilor plastici etc.) pentru folosirea unor spații publice în vederea proiectării de filme, prezentării de piese de teatru, desfășurării de concerte, vernisării de expoziții de toate genurile.

Dacă este să judecăm aceste procese în termenii de cerere și ofertă, atunci nu ne va fi dificil să constatăm că orice ofertă culturală de calitate superioară găsește și o cerere adecvată, contrazicând unele mituri de dată relativ recentă. Cei care au prorocit și, în parte, au determinat declinul cinematografelor provocat mai ales de expansiunea de nestăvilit a televiziunilor și internetului nu au luat în calcul, în suficientă măsură, tocmai nevoia multor semeni de un alt tip de socializare, tipul clasic. Fenomenul se „vede” mai bine (deocamdată) în materie de muzică, la anumite evenimente de profil fiind înregistrate participări de zeci de mii de oameni de toate vârstele și din mai toate profesiile. Acum, constatăm că prezențe notabile se consemnează și la alte evenimente din sfera culturii. Oamenii ies din case, nu mai stau atât de mult cu ochii pe micul ecran, pe monitoare și laptopuri, simțind nevoia de mai mult spațiu, de comuniunea cu semenii – de la rude și prieteni până la personalități cu notorietate și necunoscuți.

Faptul că filmul tinde să devină (să redevină) un puternic factor coagulant în plan interuman se explică și prin ceea ce fusese, nu de mult, o tradiție. Ne referim la existența „grădinilor de vară” din toate cartierele Bucureștiului, așa cum rezultă dintr-o bogată memorialistică. Funcționau, pe Bulevardul Elisabeta din Capitală (cândva, bulevard al cinematografiei) „grădinile de vară” de la cinematografele Capitol, Corso, Trianon. Pe căile Văcărești și Dudești aveau „grădini de vară” cinematografele Rex, Venus, Vulturi. La Bariera Vergului (actuala Piața Eudoxiu Hurmuzachi, mult mai bine cunoscută sub numele de Piața Muncii), în Crângași, în Cotroceni, în Rahova, pe Calea Griviței și pe Calea Călărașilor erau, de asemenea, „grădini de vară” permanent pline cu spectatori. Ziarele publicau zilnic rubrici cu filmele care urmau să fie proiectate la cinematografe și la „grădinile de vară” ale multora dintre acestea. Aveai de unde alege, chiar aproape de locuință. Vecinii se întâlneau nu numai la porțile curților sau în birturi, ci și la film, în „grădinile de vară”. Despre peliculele de mare succes se ducea „buhul” imediat, iar filmele respective rulau „cu casa închisă”.

Revenind la prezent, trebuie să remarcăm că declinul unor mari și prestigioase cinematografe (să ne gândim doar la Patria sau Scala) se explică prin acțiunea multor factori, dar aceștia sunt aproape exclusiv de „ordin intern”. Nici la New York, nici la Paris, nici la Londra, nici în alte capitale din lume nu a avut loc un proces de diminuare a rețelei de cinematografe, chiar dacă în țările respective progresele tehnologice din sfera IT&C au fost și sunt mult mai ample și mai rapide decât la noi. Este o temă de cercetare sociologică interesantă. Până când specialiștii se vor pronunța, nu putem decât să salutăm inițiativele care pot și trebuie să antreneze cât mai mulți concetățeni la un „consum” cultural cât mai divers. Cum s-ar zice, mai multă „hrană” spirituală de calitate superioară nu dăunează, în niciun fel, sănătății.