Între informațiile de primă importanță care au reținut atenția specialiștilor, în primul rând, a profesioniștilor contabili, se află, neîndoios, cele care se referă la indicatorii monetari de la finalul lunii septembrie a.c. Așa cum am mai avut prilejul să relevăm, evoluția acestor indicatori oferă numeroase temeiuri pentru a înregistra „pulsul” economiei în zona de circulație a banilor, pe „arterele” întregii societăți.

Avem toate temeiurile să acordăm cea mai mare atenție ambelor capitole ale ansamblului de indicatori monetari, cel referitor la creditul neguvernamental (creditul privat) și cel al depozitelor firmelor și populației. În cele ce urmează, ne vom limita la analiza creditului neguvernamental, respectiv la o resursă financiară de primă importanță pentru alimentarea cu bani a activităților economico-sociale și pentru mai buna satisfacere a nevoilor populației din perspectiva calității vieții. Nu credem că este cazul să recurgem la definiții privind categoriile de credite, la scadențe, la dobânzi, la alte clauze contractuale. Ceea ce atrage atenția în special din datele comunicate de Banca Națională a României (BNR) este faptul că, pe trei trimestre din acest an, creditul privat total s-a majorat într-un ritm mediu anual de 6,5%, ritm superior – cum se vede – creșterii economice, exprimată prin sporul de produs intern brut.

La finalul lunii septembrie 2018, soldul total al creditului neguvernamental (privat) a fost de 247,6 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 54 miliarde de euro. Din motive pe care le-am prezentat pe larg în comentarii anterioare, BNR consemnează, separat, datele referitoare la creditele în lei și la cele în valută. Astfel, creditele în lei acordate populației au ajuns, la 30 septembrie a.c., la aproape 162 miliarde de lei, iar în valută la echivalentul a peste 85,6 miliarde de lei. Se observă, dintr-o privire, că ponderea cea mai mare o au creditele contractate de populație. Situația este diferită la creditele în valută în ceea ce privește raportul dintre populație și restul celor care au apelat la împrumuturi. În echivalent în lei, populația a contractat credite în valoare de peste 38 miliarde de lei, iar firmele și alte entități peste 47 miliarde de lei. De altfel, pe ansamblu, s-a accentuat procesul de schimbare a raportului dintre creditele în lei și cele în valută. Sporul la creditele în lei pe trei trimestre a fost de 15,3% an/an, iar la creditele în valută de 6,5% an/an.

Marea problemă relevată și de datele prezentate o constituie, în continuare, nivelul creditării economiei reale. Este limpede că nevoile de finanțare – în cazul majorității covârșitoare a firmelor – sunt foarte mari. În special IMM-urile se confruntă cu un deficit aproape cronic de bani, mai ales pentru investiții. Cu toate acestea, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii recurg, de regulă, la surse proprii de finanțare și nu la creditele bancare. O cauză principală constă în politicile de creditare promovate de cele mai multe bănci, întreprinzătorii fiind puși, deseori, în situația de a nu avea posibilitatea să se conformeze condițiilor de creditare pe care le impun băncile. Există, desigur, tendința cvasigenerală de a evita asumarea de riscuri, însă depășirea acestei stări de spirit nu poate fi rezultanta unor preocupări unilaterale, adică doar pe partea de firme. Reținem că evitarea asumării riscurilor se constată și în cazul băncilor care nu vor să mărească stocul de credite neperformante. În plus, împrumuturile acordate statului, în general instituțiilor publice, sunt preferate de bănci deoarece – în cazul acestora – nu există riscul nerambursării la timp și la ratele prevăzute în contracte.

Un semnal puternic dat întregului spectru de utilizatori de credite bancare a fost dat, recent, de Banca Națională a României, prin cunoscutele măsuri de limitare a nivelului împrumuturilor raportate la sursele de venituri cât de cât certe ale solicitanților de credite.

Situația este, deci, nu numai complexă, ci și complicată.

Ritmurile de creștere a creditului privat pe trei trimestre reprezintă, cu siguranță, un element pozitiv la scara întregii economii, a întregii societăți, dar – cum s-a văzut – există și suficiente motive pentru a considera că nu mai sunt multe de făcut pentru sprijinirea economiei reale printr-o politică de creditare mai activă, mai puternic orientată spre sporirea valorii nou create, în special, în sectoarele care au un rol de multiplicator al progresului economic și științifico-tehnic. Este una dintre principalele concluzii rezultate din evoluția indicatorilor monetari pe nouă luni din anul curent.