La intervale aproximativ egale, Muzeul Municipiului București le oferă trecătorilor câte o nouă expoziție de tip stradal. Imagini fotografice, desene, picturi, afișe cu titluri și teme adecvate acoperă – pe câteva zeci de metri – grilajul inconfundabilului Palat Șuțu de la capătul Bulevardului I.C. Brătianu, colț cu Piața Universității. Am mai avut prilejul să consemnăm foarte interesantele expoziții de acest gen, ca dovezi palpabile ale posibilităților pe care documentul istoric le deschide pentru îmbogățirea cunoașterii la nivel individual și de masă (dată fiind circulația deosebit de intensă din zona centrală a Capitalei).

Expoziția din aceste zile, consacrată schimbărilor urbanistice de la cumpăna istoriei contemporane reprezentată de evenimentele de la finalul anului 1989, aduce mărturii foto dintre cele mai convingătoare despre schimbări pe care nici măcar bucureștenii get-beget nu le mai percep la valoarea lor reală, ca număr și substanță. Este vorba despre expoziția organizată de Asociația „Bucureștiul meu drag”, al cărei președinte, Andrei Bârsan, este și principalul autor al fotografiilor. Astfel, pe două șiruri de fotografii, unele sub altele, surprinde, din același unghi, imagini din București, îndeosebi din locuri unde s-au scris importante pagini de istorie.

Majoritatea edificiilor aflate în „bătaia” aparatelor de fotografiat, așa cum o confirmă „instantaneele” expuse, îndeamnă privitorul să recurgă la comparații între ceea ce exista (și cum exista) în anii ’80 din secolul trecut și ceea ce este astăzi în București. Astfel, clădiri din centrul vechi, palate precum cel al Cantacuzinilor de pe Calea Victoriei sau parcuri emblematice pentru Capitala României, Cișmigiu sau Herăstrău, dar și cartiere periferice, fostele mahalale cu pitorescul lor inefabil, ni se înfățișează ca mesageri ai statorniciei și ai înnoirilor de esență.

Cum mai precizam, sub fiecare fotografie care poartă patina cenușie de acum 30-40 de ani se află imaginea proaspătă, vie, dinamică a zilelor noastre. Contrastul este puternic. Pe de-o parte, lucrări de conservare și de restaurare pun în evidență valoarea artistică a arhitecturii de epocă, iar, pe de altă parte, cadrul ambiental, mai ales prezența oamenilor, devine document istoric. Este suficient să privești fețele bucureștenilor, îmbrăcămintea lor, reclamele, automobilele, firmele etc. pentru a sesiza cât de mult s-au schimbat, în bine, orașul și cei care îl populează și îi dau viață.

Să punctăm doar un aspect. Firmele, ca și alte inscripții, indicau în anii ’80 din secolul al XX-lea doar existența entităților statale și, în mai mică măsură, a celor cooperatiste. Acum, o impresionantă diversitate atestă manifestarea, din plin, a spiritului întreprinzător privat, de la magazinele de toate tipurile la anticariate, de la cabinete medicale la restaurante, de la mărcile mașinilor particulare la afișele care anunță spectacole memorabile.

Remarcam că mulți bucureșteni nu au perceput cât de mult s-a schimbat orașul lor deoarece transformările au fost, în unele cazuri, lente, iar în altele au intrat în obișnuință. Oprindu-se în fața expoziției foto, ei își exprimă deseori surprinderea și, totodată, satisfacția. Cei vârstnici le povestesc tinerilor momente din viața lor legate de locurile redate de fotografii, iar turiștii străini ascultă cu vădit interes explicațiile ghizilor. Amintirile se împletesc cu noi informații și, astfel, se compune și se recompune o istorie palpitantă de peste o jumătate de mileniu deoarece în spațiile imortalizate de click-ul aparatului foto – spații străvechi și moderne – s-au petrecut evenimente de seamă, legate de mari domnitori, de personalități politice, științifice, culturale, de anvergură universală, de masele de orășeni, participante la momente care au schimbat și au împlinit destine, într-un impresionat schimb de ștafetă între generații.

Sunt noi dovezi ale faptului că fotografia artistică are, cu adevărat, capacitatea, forța de sugestie de a surprinde clipe relevante de istorie trăită.