Codul de procedură fiscală a fost modificat recent, prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 68/2020.  

Așa cum am menționat anterior, actul normativ transpune prevederile Directivei (UE) 2018/822 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării.

Conform notei de fundamentare, ordonanța instituie obligația intermediarilor de a raporta autorităților fiscale informații cu privire la anumite aranjamente transfrontaliere care ar putea fi utilizate în scopul obținerii unor avantaje fiscale (transferul profiturilor către regimuri fiscale mai favorabile, diminuarea impozitului datorat etc.).

Actul normativ include o definiție a intermediarilor, în această categorie regăsindu-se, dar fără a se limita la aceștia, profesioniști din diferite domenii, cum ar fi consultanți fiscali, avocați, experți contabili, consultanți financiari, precum și entități cu sau fără personalitate juridică, spre exemplu, instituțiile financiare. „Trebuie menționat faptul că norma europeană acordă posibilitatea statelor membre de a stabili situațiile derogatorii de la obligativitatea raportării de care pot beneficia intermediarii care, potrivit legislației naționale, trebuie să asigure secretul profesional”, spun inițiatorii, în documentul citat. În acest sens, potrivit ordonanței, intermediarii care, conform legii, pot invoca un privilegiu profesional raportează informațiile referitoare la un aranjament transfrontalier raportabil numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informații de care aceștia iau la cunoștință în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare. Prin excepție de la situația menționată, obligația de raportare este impusă tuturor actorilor care sunt implicați în conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier raportabil, precum și celor care oferă asistență sau consiliere în acest scop.

Pe de altă parte, în cazul în care contribuabilul concepe și implementează singur o schemă transfrontalieră, obligația de raportare îi este transferată contribuabilului care beneficiază de un aranjament fiscal transfrontalier și care i-ar putea genera un avantaj fiscal.

În vederea îndeplinirii obligației de raportare, intermediarii sau contribuabilii, după caz, trebuie să declare autorităților fiscale doar acele aranjamente transfrontaliere care prezintă anumite caracteristici și elemente ce oferă indicii cu privire la evitarea obligațiilor fiscale sau la obținerea unui avantaj fiscal. Aceste caracteristici sunt denumite semne distinctive și se referă, în principal, la transferuri intragrup de active necorporale greu de evaluat, achiziționarea de companii care înregistrează pierderi și utilizarea pierderilor pentru reducerea obligațiilor fiscale, conversia veniturilor în capital sau în categorii de venituri scutite de la plata impozitelor etc.

Totodată, se prevede faptul că, printr-un ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, urmează să fie aprobat modelul formularului prin intermediul căruia intermediarii sau contribuabilii își vor îndeplini obligația de raportare. Mai mult, în vederea detalierii aspectelor referitoare la modul de aplicare a prevederilor referitoare la tipurile de semne distinctive pe care intermediarii sau contribuabilii relevanți le utilizează în vederea stabilirii caracterului raportabil al aranjamentelor transfrontaliere, ANAF urmează să elaboreze un ghid.

De asemenea, actul normativ prevede și stabilirea unor sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor de raportare în vederea creșterii gradului conformării voluntare atât a contribuabililor, cât și a intermediarilor. În ceea ce privește stabilirea cuantumului sancțiunilor, aceasta este la latitudinea fiecărui stat membru, însă norma europeană recomandă ca acestea să fie eficiente, proporționale și disuasive.

Prin urmare, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2018/822 se urmărește extinderea domeniului de aplicare al schimbului automat de informații asupra aranjamentelor transfrontaliere, informațiile astfel obținute ajutând la consolidarea măsurilor pe care statele membre le pot lua în vederea prevenirii și combaterii practicilor fiscale agresive și la crearea unui sistem de impozitare transparent.

Totodată, actul normativ modifică o serie de reglementări privind executarea silită și obligațiile terților popriți. Astfel, potrivit declarației ministrului Finanțelor Publice, Florin Cîțu, una dintre modificări vizează „simplificarea procedurilor de administrare a creanțelor fiscale; s-a făcut reglementarea instituirii și ridicării popririi în mod electronic, astfel încât poprirea să fie ridicată la îndestularea sumei poprite, iar debitorului să-i fie eliberate conturile cât mai repede”. Potrivit ministrului, scopul acestui sistem este de a efectua ridicarea propririlor electronic, în cel mult o oră, după plata datoriilor. Până acum, la fiecare cont pe care se instituia poprire, debitorul trebuia să meargă la fiecare bancă cu dovada plății către ANAF, în timp ce acum, ca urmare a noului act normativ, există un algoritm care gestionează plata.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)