Interviu cu Vasile Enyedi, contabil autorizat, membru al Filialei CECCAR Satu Mare

Alexandra Rizea: Vă propunem să prezentați câteva dintre acumulările de natură profesională care au marcat cariera dvs. de-a lungul perioadei de când practicați contabilitatea.

Vasile Enyedi: Fac parte din generația de profesioniști contabili care, într-un anumit sens, poate fi numită „Vechea Gardă”, având în vedere faptul că mi-am început activitatea în acest domeniu din 1974. În anul anterior absolvisem liceul de cultură generală și, după câteva luni de încercări eșuate de a mă „lansa” în diferite domenii – în „câmpul muncii”, cum se numea pe atunci – am ales să fiu contabil, întrucât îmi „descoperisem” multe afinități cu această profesie. Neavând, însă, nici cele mai elementare cunoștințe în domeniu, începuturile au fost foarte-foarte stresante. Am pornit, practic, de la zero. Ulterior, am depășit o serie de dificultăți după ce am urmat numeroase cursuri de calificare, de perfecționare. La întreprinderea unde mi-am început activitatea, am avut norocul să găsesc colege și colegi cu ștate vechi în această profesie, cu cunoștinte foarte solide. Mulți dintre ei aveau deja zeci de ani de activitate în domeniul financiar-contabil. Efectiv, m-au considerat un „copil” de-al lor, ajutându-mă cu răbdare să deslușesc tainele contabilității. Drumul a fost lung și anevoios, ținând cont că am început cu valorificarea bonurilor de consum, adică făceam operațiuni de înmulțire și de adunare. Ușor-ușor, pricepeam mai bine, mai profund ceea ce se întâmpla în jurul meu. După ani buni de studiere (învățare) și perfecționare, am ajuns să fiu cooptat și în activitățile mai complexe ale meseriei, până la întocmirea de raportări contabile trimestriale și anuale și a anexelor (erau și pe vremuri)! Doresc să menționez că toate lucrările se făceau manual, fără tehnică de calcul, inclusiv ștatele de salarii. Așa am ajuns în primăvara anului 1983, când, de la ARCIF București, a sosit o delegație pentru înrolarea de meseriași la lucrări de îmbunătățiri funciare în Irak; se solicitau și contabili. În acel an, am dat un test de aptitudini la Bucuresti și am trecut cu bine. În vara anului 1986, am fost detașat în Irak. S-a dovedit să fie o adevărată școală în finanțe și contabilitate, în condițiile în care, în acea țară, erau dominante elemente ale economiei de piață. Doi ani am lucrat acolo, cu colegi detașați din toate colțurile României, și mi-am consolidat cunoștințele acumulate și în perioada în care în țara noastră începuse tranziția spre economia de piață. În 1996, am luat cu succes examenul de contabil autorizat cu studii medii, profesie pe care o practic și astăzi, în cadrul Filialei CECCAR Satu Mare.

Prin ce modalități experiența interesantă pe care o evocați vă permite să vă exercitați profesia, ținând seama de schimbările care au avut loc între timp?

Adaptarea permanentă la schimbări a fost și este posibilă prin perfecționarea profesională continuă promovată cu consecvență de CECCAR. Răspundem, astfel, unei necesități imperioase. Acest proces înseamnă, atât pentru mine, cât și pentru colegii mei din Filiala Satu Mare, o preocupare de zi cu zi. Cum se materializează ea în practică? Evident, prin activitatea nemijlocită conectată la economia reală. Desigur, în condițiile actuale, au intervenit schimbări de esență. Trăind și lucrând de multe luni în „lumea virtuală” nu mai avem întâlniri personale periodice, iar când ne lovim de probleme noi, de provocări în activitatea noastră zilnică, ne consultăm prin intermediul internetului și prin telefon. Sursele de informare sunt tot din „lumea vituală”, în special paginile oficiale de internet ale instituțiilor statului și site-ul CECCAR. Cursurile de perfecționare anuale organizate în cadrul filialei s-au dovedit și se dovedesc foarte folositoare. Ne permit să aprofundăm cunoștințele acumulate pe parcursul anului și ne indică noi direcții în activitatea noastră, în concordanță cu schimbările care au loc în economie, în întreaga viață din societatea noastră.

Din această perspectivă, vă rugăm să vă referiți mai pe larg la elementele esențiale ale experienței acumulate de dvs. personal și de colegii din Filiala CECCAR Satu Mare în condițiile prelungirii pandemiei COVID-19.

Țin să remarc în mod deosebit că, atât sub aspect teoretic, cât și practic, pregătirea acumulată în anii precedenți ne-a permis să ne „descurcăm” mai ușor în noile condiții. Răspundem aproape zilnic numeroaselor solicitări ale clienților privind mai ales evoluția legislației, modificările care au fost aduse Codului muncii și Codului fiscal, cu accent pe aspecte legate de șomajul tehnic în perioada starii de urgență și a stării de alertă, înregistrarile în REVISAL, modul de calcul al indemnizației și întocmirea documentației pentru încasarea indemnizației de 75% din bugetul asigurărilor pentru șomaj, modul de calcul al contribuțiilor sociale, respectiv cel de impozitare, declarare a veniturilor salariale în Declaratia 112, ca să amintesc doar câteva dintre aspectele care vizează preocupările noastre actuale. Tocmai prin serviciile de calitate pe care le prestăm, asigurăm creșterea autorității noastre profesionale și consolidarea poziției membrilor filialei pe piața serviciilor de profil.

Deoarece ați menționat implicit calitatea de membru al CECCAR, în ce măsură această calitate a influențat și influențează relațiile cu mediul de afaceri, cu colegii de alte profesii, cu instituțiile publice din județul Satu Mare?

Calitatea noastră de membri ai CECCAR a influențat aceste relații în măsura în care fiecare dintre noi și-a onorat-o așa cum se cuvine. Am în vedere în primul rând modul în care aplicăm principiile care călăuzesc organizația noastră profesională: independența, obiectivitatea, slujirea interesului public. Atât în perioada în care am activat ca persoană fizică autorizată și, apoi, în cadrul unei societăți de contabilitate (SRL), în relațiile cu clienții, cu specialiștii din alte domenii și cu autoritățile județene am identificat obiectivele comune și am participat împreună la rezolvarea unor cerințe ale vieții economico-sociale din județ. Contează enorm comportamentul fiecăruia, onestitatea, spiritul de întrajutorare reciprocă, probitatea profesională. În felul acesta, se întărește și autoritatea noastră, inclusiv în relațiile cu... inspectorii fiscali. Pe scurt, „trebuie să lași loc de bună ziua”.

Întrucât ați făcut legătura între trecut, prezent și viitor, cum vedeți dvs. perspectivele profesiei contabile prin prisma oportunităților și provocărilor erei digitale?

Așa cum aminteam, la începutul activității mele profesionale toate lucrările se făceau manual. După niște ani, au apărut faimoasele mașini mecanice de adunat și de scăzut „Mureș”. Deja era un pas înainte pe calea progresului. Mai târziu, au apărut „Celatronul” – mașina de calcul mecanic, Centrul de Calcul Electronic cu cartele perforate, bandă magnetică și hard disk detașabil de 20 kg, calculatorul de birou cu cristale lichide pe baterie, PC-urile... și așa am ajuns în zilele nostre, la aproape totul digitalizat. Consider, însă, că și în condițiile în care se vor înregistra noi și tot mai importante progrese în sfera tehnologiilor, factorul uman va rămâne și în viitor indispensabil. Mașina nu poate avea un raționament profesional adevărat și universal valabil. Incontestabil, operațiunile de rutină se vor reduce considerabil, dar unele tot vor rămâne; de exemplu, contarea documentelor contabile, despre care nu se prea vorbește în zilele noastre, dar care este o cerință reală. De asemenea, cred că omul, profesionistul contabil, trebuie să se perfecționeze și mai mult pentru a proceda astfel încât să fie cât mai bine „înțeles” de mașină. Un lucru nu reușesc deocamdată să înțeleg: unde a dispărut/s-a ascuns timpul, din care avem din ce în ce mai puțin. Dar, însuși timpul poartă pecetea vremurilor pe care le trăim, devine tot mai consistent, mai încărcat cu griji, preocupări, dar și performanțe, devenind, astfel, aliatul nostru în împlinirea aspirațiilor fiecăruia și ale tuturor profesioniștilor contabili.