Joi, 28 noiembrie a.c., Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) a găzduit Gala festivă dedicată Premiilor anuale acordate unor personalități ale culturii românești și străine. A fost cea de-a XI-a ediție a acestei manifestări, care și-a câștigat un loc special în ansamblul evenimentelor specifice finalului de an. De fiecare dată, s-au evaluat cele mai reprezentative creații din toate „ramurile” literaturii, de la poezie și proză până la dramaturgie și traduceri, precum și din sfera artelor vizuale și muzicii.

Marele număr de premii nu permite o prezentare integrală a creațiilor situate pe primele trei locuri, însă ceea ce contează – dincolo de exemplificările posibile – privește evaluarea creațiilor, faptul că există o reală emulație în sferele artei și culturii în sensul stimulării spiritului creativ ca o stavilă la invazia kitsch-ului, a gusturilor îndoielnice și a atacului mereu repetat la adresa valorilor perene ale civilizației.

Remarca este valabilă pentru majoritatea manifestărilor din aceste zile la care diferite instituții publice, uniuni de creație, asociații profesionale, companii (unele în calitate de sponsori), alte entități din domeniile vieții economico-sociale acordă premii pentru cele mai reușite realizări științifice și cultural-artistice. Nu ne propunem să „inventariem” toate aceste momente remarcabile atât pentru cei care au urcat pe podium, cât și pentru publicul larg, ci ne limităm la completarea domeniilor menționate în cadrul Galei festive de la MNLR. Au avut loc premieri, în capitală, în cele mai multe centre județene și în alte localități pentru creații valoroase în sferele editoriale (inclusiv în materie de audio-book), actoriei și regiei de teatru și film, artizanatului, arhitecturii și urbanismului, teoriei și practicii IT, industriei, agriculturii, comerțului, altor servicii.

Prezintă, desigur, un interes aparte amploarea manifestărilor la care ne referim, numărul mare de spectatori, de iubitori ai celor mai diverse arte, dar și ai unor domenii ale tehnicii, științelor economice, ecologiei, managementului, marketingului (și enumerarea poate continua cu alte și alte sfere de activități), atestând un proces social îmbucurător: creșterea continuă a volumului și calității acelei părți din avuția națională, constituită din bunuri intangibile.

La o primă evaluare, nu se profilează, poate, suficiente argumente privind legătura dintre evenimentele evocate și o componentă a avuției naționale. Dacă, însă, ne reamintim sfera de cuprindere a bunurilor intangibile, respectiv cantitatea de idei, de experiență, de cunoștințe de care dispune societatea românească la un moment dat, ne dăm seama cât de important este ca mase tot mai largi de oameni să aibă acces la manifestări prin care amintita cantitate de bunuri intangibile să devină tot mai consistentă.

De mai mulți ani se propun și se experimentează metode de calculare a cantității și calității de bunuri intangibile. Nu s-a ajuns, deocamdată, la un consens, însă, este în afara oricărei urme de îndoială că, pe măsură ce se consolidează societatea bazată pe cunoaștere (inclusiv, în structura acesteia, societatea informațională) crește și stocul de bunuri intangibile.

Fiecare manifestare publică, odată cu atragerea unui public tot mai numeros și mai determinat în efortul de cunoaștere, adaugă neîntrerupt alte și alte valori la avuția de bunuri intangibile, iar recenta sărbătorire a Zilei Naționale a României a fost încă un prilej de trecere în revistă și a ceea ce moștenim sub aspect ideatic, de la cunoștințe până la codurile deontologice așa cum au devenit ele standarde de comportament în toate domeniile de activitate.

Se poate considera, pe baza tuturor acestor date și fapte, că – și în absența cuantificărilor – tot ceea ce se înfățișează drept bunuri intangibile ale țării nu reprezintă altceva decât o zestre cu adevărat inestimabilă.