Termeni-cheie: decontări intrabancare, decontări interbancare, instituții de credit

Clasificare JEL: M41, G28

1. Contabilitatea decontărilor intrabancare

Decontările intrabancare sunt operațiuni care au loc între unități aparținând aceleiași societăți bancare. Ele se mai numesc decontări în cadrul rețelei sau decontări intersedii. Aceste operațiuni se desfășoară fie în nume propriu, fie în numele clienților. În cel de-al doilea caz, ele sunt generatoare de plăți și încasări în numele clienților, consemnate de regulă pe instrumente de decontare, cum ar fi ordinul de plată și cecul.

Între unitățile operative ale unei bănci circulă documente interne, denumite ordine între sedii, care sunt emise întotdeauna de unitatea operativă inițiatoare a decontării (sediul A). În funcție de poziția sediului A, acestea pot fi:

• ordine de creditare, care au la bază ordine de plată. Ele presupun creditarea contului de decontări intrabancare (OIS) și sunt întotdeauna unitățile operative ale clienților plătitori;
• ordine de debitare, care au la bază cecuri. În contabilitatea unității inițiatoare, ele presupun debitarea contului de decontări intrabancare. În această situație, sediile A sunt întotdeauna unitățile bancare ale clienților beneficiari.

Recunoașterea în contabilitate a decontărilor intrabancare se realizează cu ajutorul contului 341 „Decontări intrabancare”. Acesta este un cont bifuncțional folosit în contabilitatea tuturor unităților operative, inclusiv la sediile controloare implicate în decontări între sedii. În funcție de poziția unităților operative în decontare, contul 341 înregistrează în debit sau în credit următoarele:

• sumele virate din contul clienților către/de la alte unități bancare din sistem;
• alimentările cu numerar de la alte unități operative;
• sumele încasate/primite în nume propriu în cadrul decontărilor intrabancare;
• avansurile spre decontare acordate personalului din alte unități operative etc.;
• transferul soldurilor conturilor de venituri și cheltuieli.

Soldul său poate fi debitor sau creditor și reprezintă sumele aflate în tranzit între sedii. Dezvoltarea analitică a contului se face pentru fiecare sediu operativ în parte. La sfârșitul lunii, contul 341 se închide la nivelul centralei bancare prin transfer de solduri între analiticele sale, care reprezintă unitățile operative intrate în decontări între sedii.

Decontările intrabancare se desfășoară în trei direcții:

1. În numele clienților cu conturi curente deschise la aceeași unitate operativă, caz în care se utilizează contul sintetic de gradul II 2511 „Conturi curente”. Acesta este un cont bifuncțional care începe să funcționeze prin creditare. În credit se înregistrează sumele încasate de bancă în numele titularilor de cont, iar în debit, sumele plătite de bancă din ordinul clienților titulari de cont. Soldul creditor reprezintă disponibilul în bancă pe numele titularilor de cont, iar soldul debitor, descoperirea de cont acordată clientului în baza unei convenții încheiate prin care banca deschide o linie de credit.

2. În numele clienților cu conturi curente deschise la unități operative diferite. În acest caz, unitatea bancară care are inițiativa decontării devine banca inițiatoare, deci sediul A. Unitatea bancară unde există contul curent al clientului destinatar al instrumentului de plată devine unitate destinatară, deci sediul B.

–   Cecurile se recunosc în contabilitate astfel:

3. Decontările intrabancare în nume propriu se referă în principal la transferul de stocuri între unitățile aceleiași bănci, alimentări/retrageri de numerar, transferul soldurilor conturilor de cheltuieli și venituri de la sucursale și agenții bancare către centrală, avansuri spre decontare acordate prin alte unități operative decât cea la care este angajată persoana respectivă.

Transferul de stocuri între sedii este o operațiune frecventă, determinată de faptul că aprovizionarea cu stocuri de orice natură se efectuează, în majoritatea cazurilor, de către unități operative cu personalitate juridică, acestea transferând ulterior o parte a stocurilor reprezentanțelor și agențiilor bancare din subordine. Transferul de stocuri între sedii presupune utilizarea conturilor sintetice de gradul I din grupa 36 „Conturi de stocuri și asimilate”.

Alimentările/retragerile de numerar presupun utilizarea contului 101 „Casa”.

Transferul soldurilor conturilor de cheltuieli și venituri de la reprezentanțe și agenții bancare către sucursale presupune utilizarea conturilor din clasele 6 „Cheltuieli” și 7 „Venituri”.

Acordarea de avansuri spre decontare prin alte unități operative. Avansurile acordate pentru deplasare se recunosc în contabilitate cu ajutorul contului 3552 „Debitori din avansuri spre decontare”. Cheltuielile de transport, cazare, masă și diurnă, însoțite de documentele justificative specifice anexate la decont, se recunosc prin intermediul contului 6345 „Cheltuieli cu deplasări, detașări, transferări și transportul angajaților și bunurilor”.

Exemplul 1

BCR-Sucursala București îi acordă unui salariat un avans spre decontare de 2.000 lei pentru deplasarea la Brașov în vederea procurării de tipizate. Salariatul ajuns la Brașov solicită la BCR-Sucursala Brașov o suplimentare a avansului cu 500 lei. Decontul depus la întoarcerea din delegație cuprinde: transport, cazare și masă – 400 lei, factura pentru tipizate – 2.000 lei și numerar neutilizat – 100 lei.

Ne propunem să prezentăm modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor de mai sus.

–  Decontarea sumei primite drept avans în baza documentelor justificative (înregistrarea are loc la BCR-SB):

Exemplul 2

În cursul lunii aprilie a anului N, la BCR-Sucursala Plevna se derulează următoarele tranzacții:

1. La 01.04, un client al agenției depune un ordin de plată în valoare de 700 lei în favoarea unui client al BCR-Sucursala Brașov;
2. La 03.04 se decontează un ordin de plată în valoare de 500 lei emis de clientul A în favoarea clientului B (ambii au conturi deschise la aceeași unitate bancară);
3. La 05.04, agenția transferă 10 cutii de vopsea, în valoare de 1.750 lei, către BCR-Sucursala Victoria;
4. La 07.04 se alimentează cu 10.000 lei bancomatul din cadrul BCR-Sucursala Știrbei;
5. La 09.04, un salariat se deplasează la Constanța și primește în acest scop un avans de 1.000 lei;
6. La 11.04 se primește de la BCR-Sucursala Dolj un ordin de plată în valoare de 800 lei în favoarea clientului B;
7. La 15.04, salariatul aflat în delegație la Constanța solicită suplimentarea avansului cu 200 lei;
8. La 18.04 se primește prin transfer de la BCR-Sucursala Ștefan cel Mare mobilier de birou în valoare de 3.000 lei;
9. La 20.04, clientul C încasează o filă de cec în valoare de 1.000 lei, primită de la un client al său care are cont la BCR-Sucursala Prahova;
10. La 22.04 se primește de la BCR-Sucursala Sector 6 suma de 9.700 lei în numerar pentru alimentarea bancomatului;
11. La 25.04, salariatul se înapoiază din delegație și justifică avansul astfel: cheltuieli cu transportul – 400 lei, cheltuieli cu cazarea – 600 lei, diurnă – 100 lei, iar restul se depune la casierie;
12. La 30.04, BCR-Sucursala Plevna transferă la BCR-Sucursala București:
    ● cheltuieli: materiale – 500 lei, salarii – 40.000 lei, deplasări – 2.000 lei, comisioane plătite către BNR – 20.000 lei, dobânzi plătite către BRD – 40.000 lei;
    ● venituri: dobânzi încasate de la clienți – 100.000 lei, comisioane încasate de la clienți – 40.000 lei, comision de schimb valutar – 5.000 lei.

Ne propunem să prezentăm modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor de mai sus.

8. Primirea prin transfer a mobilierului:

12. Transferul soldului cheltuielilor și veniturilor sucursalei la sfârșitul lunii:

2. Contabilitatea decontărilor interbancare

Decontările interbancare sunt generate de operațiuni desfășurate între bănci diferite și se referă la operațiuni în nume propriu, încasări și plăți ordonate de clienții băncilor, constituirea depozitelor între componentele sistemului bancar, acordarea/primirea de credite de către/de la băncile componente ale sistemului bancar.

Decontările între bănci îmbracă două forme:

• decontări prin sistemul conturilor de corespondent;
• decontări prin rețeaua BNR, care pot fi:
  – între bănci ce nu au legături directe;
  – prin compensare multilaterală.

2.1.  Decontări prin sistemul conturilor de corespondent

Conturile de corespondent au natura unor conturi curente deschise de o bancă la alte bănci din țară sau din străinătate. În prezent, conturile de corespondent se utilizează numai în relațiile băncilor românești cu străinătatea. De aici reiese că:

• la banca proprietară, contul are natura unui plasament, deci funcția de cont de activ;
• la banca gestionară a contului, acesta are natura de sursă atrasă, fiind deci cont de pasiv.

Contul care funcționează la banca proprietară este denumit nostro, iar cel care funcționează la banca gestionară este denumit loro. Contabilitatea decontărilor prin cont de corespondent implică identificarea foarte clară a băncii titulare de cont, denumită bancă proprietară, și a celei gestionare a contului, numită bancă rezidentă.

Deschiderea conturilor de corespondent are în vedere interesul pentru o zonă anume, apreciat prin volumul clienților din zona respectivă, și diversitatea operațiunilor ordonate de aceștia, interesul pentru o anumită bancă, apreciat prin renumele ei, nivelul dobânzilor, comisioanelor etc.

Evidența contabilă a conturilor de corespondent se ține astfel:

✔ La banca proprietară funcționează conturile:

• 121 „Conturi de corespondent la instituții de credit (nostro)”, cont de activ, care înregistrează în debit sumele încasate, prin orice modalitate, în numele băncii titulare, iar în credit, sumele plătite din ordinul băncii proprietare. Soldul este debitor și reprezintă disponibilul în cont al băncii proprietare la banca rezidentă.
• 1271 „Creanțe atașate”, cont de activ, care ține evidența dobânzilor aferente conturilor de corespondent și înregistrează în debit dobânzile calculate și neajunse la scadență aferente conturilor de corespondent, iar în credit, dobânzile încasate aferente conturilor de corespondent și sumele reprezentând dobânzi restante sau devenite îndoielnice. Soldul este debitor și reprezintă creanțe exprimând dobânzi calculate și neajunse la scadență.

✔ La banca rezidentă funcționează conturile:

• 122 „Conturi de corespondent ale instituțiilor de credit (loro)”, cont de pasiv, care înregistrează în credit sumele încasate de banca rezidentă în numele băncii proprietare, iar în debit, sumele plătite de banca rezidentă din ordinul băncii proprietare. Soldul său este creditor și reprezintă disponibilitățile aflate la banca rezidentă pe numele băncii proprietare.
• 1272 „Datorii atașate”, cont de pasiv, care ține evidența datoriilor privind dobânzile calculate de banca rezidentă și cuvenite băncii proprietare. În credit se află datoriile din dobânzi calculate și neajunse la scadență, iar în debit, dobânzile virate aferente conturilor de corespondent. Soldul său este creditor și reprezintă datoria din dobânzile calculate de banca rezidentă, dar neajunse la scadență.

Dobânzile aferente conturilor de corespondent sunt stabilite întotdeauna de băncile rezidente. Conturile de corespondent fiind conturi curente, dobânzile se calculează în funcție de felul ratei dobânzii, după metoda directă sau în scară.

Pentru băncile rezidente, dobânda aferentă conturilor de corespondent reprezintă o cheltuială ce se înregistrează în contul 6012 „Dobânzi la conturile de corespondent”, iar pentru băncile proprietare de cont, dobânda reprezintă un venit și se evidențiază în contul 7012 „Dobânzi de la conturile de corespondent”.

Exemplu

BCR își deschide două conturi de corespondent: la BRD, în valoare de 150.000 lei, și la o bancă din Franța, Société Générale, în valoare 500.000 euro, la un curs de 1 euro = 4,6 lei.

BCR primește de la un client un ordin de plată în valoare de 50.000 lei pe numele unui furnizor care are cont la BRD.

Banca din Franța primește de la un client dispoziția de a plăti unui client al BCR 100.000 euro, la un curs de 1 euro = 4,7 lei.

BCR decide să își constituie un depozit la termen la banca franceză în valoare de 400.000 euro, la cursul de 1 euro = 4,7 lei.

BCR primește de la BRD un împrumut de 60.000 lei pentru 10 zile.

Conturile de corespondent s-au constituit la 10.03.N, dobânda urmând a se încasa la 10.04.N. La sfârșitul lunii, băncile își înregistrează creanțele, respectiv datoriile din dobânzi, astfel:

• BRD – 3.000 lei;
• BCR – 3.000 lei și 1.000 euro la cursul de 1 euro = 4,7 lei.

Ne propunem să prezentăm modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor de mai sus.

–  Deschiderea contului de corespondent în lei:

–  Decontarea ordinului de plată:

–  Acordarea împrumutului:

La sfârșitul lunii martie, în contabilitatea BCR și BRD se înregistrează următoarele operațiuni:

–  La 10.04.N, virarea în contul de corespondent a dobânzii devenite scadente:

Va urma... 

BIBLIOGRAFIE

1. Dascălu, Cornelia, Botea, Elena Mihaela, Ștefănescu, Aurelia (2011), Contabilitatea instituțiilor de credit, Editura ASE, București.
2. Dedu, Vasile, Enciu, Adrian (2009), Contabilitate bancară, ediția a II-a, Editura Economică, București.
3. Ordinul Băncii Naționale a României nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile instituțiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial nr. 890 și 890 bis/30.12.2010, cu modificările și completările ulterioare.

 Acest articol este preluat din lucrarea Contabilitatea altor tipuri de entități, autori Adriana Florina Popa (coordonator), Corina-Graziella Bâtcă-Dumitru, Liviu-Marian Matac, Ileana Nișulescu-Ashrafzadeh, Aurelia Ștefănescu și Adriana Tiron-Tudor, apărută la Editura CECCAR în anul 2018.