Contemporanul nostru Avram Iancu a străbătut înot Dunărea de la izvoare până la vărsarea în mare
Numărul 37, 26 sept. - 9 oct. 2017 » Eveniment
Știrea ar putea să fie formulată în termeni laconici: „Românul Avram Iancu a străbătut – fără costum neopren – fluviul Dunărea, din Munții Pădurea Neagră până la Sulina, respectiv aproximativ 2.860 kilometri, cu etape de peste 30 de kilometri pe zi”. Potrivit experților din domeniu, avem de-a face cu un record mondial, cu toate șansele de a fi omologat ca atare.
Performanța sportivă la care ne referim se adaugă multor altora care îi implică pe conaționalii noștri. În măsura în care asemenea realizări intră în atenția mass-mediei, avem – de fiecare dată – prilejul să ne bucurăm. Există ceva inefabil în ființa noastră care confirmă și reconfirmă calitățile profesionale și morale ale unor români – ca noi, ceilalți, dar care, într-un fel sau altul, s-au remarcat prin fapte deosebite, la scară națională sau mondială, indiferent de domeniu.
Desigur, sportul a fost și trebuie să fie, în continuare, un astfel de domeniu. Spunem că „trebuie să fie” deoarece, din păcate, se înregistrează unele reculuri care provoacă, firesc, dezamăgiri. Dar nu despre acestea este cazul să vorbim atunci când consemnăm recordul contemporanului nostru Avram Iancu. Sigur, numele său are un puternic ecou pentru toți cei care simțim românește. Nu este, însă, vorba despre manifestări patriotarde, de suprafață, ci doar despre cele sincere, organice, proprii fiecărei națiuni care se respectă.
În declarațiile dinainte de start, precum și în toate țările pe care le străbate Dunărea – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina și, mai ales la finiș, în inconfundabilul oraș Sulina –, Avram Iancu a transmis simplu, direct, mesajul său eurooptimist, relevând că patriotismul este perfect compatibil cu solidaritatea dintre oameni și națiuni. Este de remarcat că, în cele patru capitale pe unde a trecut – Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad –, acest mesaj a căpătat valențe deosebite.
Pentru prima dată, petroșăneanul Avram Iancu, acum în vârstă de 41 de ani, a ieșit din anonimat prin performanța de a fi primul român care a traversat Canalul Mânecii fără costum din neopren. A înotat atunci, aproape continuu, 18 ore. După acel record a început pregătirile pentru împlinirea unui alt vis, cel inspirat din cartea lui Jules Verne, Pilotul de pe Dunăre. Într-una dintre declarațiile sale, Avram Iancu, de profesie bibliotecar la Petroșani, s-a adresat internauților spunându-le că nimic nu poate înlocui lectura unei cărți și că prin ceea ce și-a propus dorește, în planul cunoașterii, să îmbine clasicul cu modernul, dat fiind și faptul că parcursul său pe Dunăre a putut fi urmărit, în timp real, pe calculatoare și telefoane mobile. Este interesant de consemnat că mulți dintre cei care l-au urmărit în cele 89 de zile (cât a durat parcurgerea celor peste 2.800 de kilometri de-a lungul fluviului) i-au adresat calde cuvinte de încurajare, urându-i deplin succes. La fel s-au postat, pe diverse site-uri, aprecieri elogioase și în legătură cu meritele echipei suport care l-a însoțit, cu o barcă, de la începutul până la sfârșitul cursei. Nu putem decât să ne alăturăm tuturor celor care au dat glas unor asemenea gânduri bune la adresa unui compatriot demn de admirație.
Așadar, un om al cărții, un intelectual veritabil, ne-a demonstrat că poate îmbina, într-o manieră exemplară, slujirea profesională a culturii cu preocupările sportive. Recordul său stă și va sta mărturie a ceea ce poate realiza un om înzestrat cu o voință puternică, cu o minte deschisă spre experiențe temerare și cu un suflet mare. Felicitări, Avram Iancu! Succes în tot ceea ce vei întreprinde – și de acum înainte – în slujba cărții și a sportului românesc!
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice