Evoluţiile de pe pieţele bursiere internaţionale au determinat mulţi analişti să recurgă la noţiunea de „corecţie”. Între multe exemple legate de acest cuvânt poate fi dată următoarea frază apărută într-un cotidian bucureştean: „Evident că avem de-a face cu o corecţie menită să reaşeze lucrurile pe un făgaş normal şi să amelioreze gravele cauze ale prăbuşirii acţiunilor”. În respectiva frază, „corecţia” are, evident (ca să recurgem la formula autorului), rolul de a elimina excesele, ceea ce echivalează cu „reaşezarea lucrurilor” pe un „anumit făgaş”. Am evitat să recurgem la sintagma „făgaş normal” întrucât şi „corecţia” se include în  „normalitate”. Adică, tot vorba autorului, „reaşezarea” nu este posibilă fără… „corecţie”. Cât priveşte „ameliorarea gravelor cauze”, ne reîntâlnim cu o eroare relativ frecventă. Ce însemnă „ameliorare”? Nimic altceva decât „a îmbunătăţi”. Dacă înlocuim „ameliorare” cu „îmbunătăţire”, obţinem următoarea formulă: „îmbunătăţirea gravelor cauze”. Or, „a îmbunătăţi” ceva rău, nefavorabil, înseamnă a accentua tocmai ceea ce nu este convenabil, util, dezirabil ş.a.m.d.

Un alt exemplu în temă a fost oferit de un analist într-o emisiune de televiziune: „A corecta şi a corija excrescenţele tranzacţiilor bursiere reprezintă o obligaţie elementară a oricărui om ori a oricărei instituţii caracterizate prin corectitudine”. În primul rând, „a corecta” este sinonim cu „a corija”, astfel încât acel „şi” nu-şi avea rostul. În al doilea rând, în cazul evoluţiilor bursiere intervine nu numai actul conştient de „corectare” a anumitor stări de fapt, ci – mai ales – îşi îndeplinesc „obligaţia” mecanismele pieţei libere. Prin urmare, este vorba despre o „combinare” a factorilor obiectivi cu cei subiectivi. În al treilea rând, se impunea – fie şi numai sub aspect stilistic – să se evite includerea, în aceeaşi frază, a cuvintelor „corectare” şi „corectitudine”.

În sfârşit, într-un săptămânal cu profil economic, comentariul redacţiei pe tema evoluţiilor bursiere a conţinut următoarea apreciere: „Corectura operată în cursul tranzacţiilor bursiere este exact ceea ce trebuia să se întâmple, ca reacţie corectă, respectiv o conduită responsabilă”. Nu este cazul să insistăm asupra aspectelor de ordin stilistic (repetarea nedorită a unor cuvinte derivate din adjectivul „corect”) deoarece ele se văd – cum se spune – „cu ochiul liber”. Se impune, însă, a observa că noţiunea de „corectură” are un înţeles precis – eliminarea greşelilor dintr-un text – şi, deci, nu poate fi aplicată la „tranzacţiile bursiere”. Apoi, „reacţia corectă” este exact acelaşi lucru atât „cu ceea ce trebuia să se întâmple”, cât şi cu „conduita responsabilă”. Aşa că, până la urmă, ajungem tot la „corectură”, la nevoia de a aduce un anumit text (indiferent de natura lui) în limitele corectitudinii lingvistice şi logice. (T.B.)

(Copyright foto: swavo / 123RF Stock Photo)