Într-un context neprielnic precum cel actual, putem constata că există o mobilizare crescută în comportamentul populației și, implicit, în mediul economic, către zona online.

Această mobilizare susținută de îndreptare a atenției în această direcție pare să nu fie o noutate în legislația comunitară în materie de TVA. Afirmăm acest lucru având în vedere preocupările Comisiei Europene de adaptare la dezvoltarea explozivă a comerțului electronic și a prestărilor de servicii pe cale electronică. În acest sens, din nevoia de adaptare a modului de abordare în ceea ce privește aplicarea principiului impozitării la destinație și de protecție a veniturilor fiscale ale statelor membre, pe de o parte, și de asigurare a mediului concurențial și de reducere la minim a sarcinii fiscale, la 5 decembrie 2017 a fost adoptată Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță. Această directivă are ca obiectiv principal adaptarea dispozițiilor relevante ale Directivei 2006/112/CE și ale Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță (JO L 348, 29.12.2017, p. 7).

Alături de Planul de acțiune privind TVA, aprobat prin COM(2016) 148 final – „Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei”, această reglementare, cunoscută sub numele de Directiva privind TVA pentru comerțul electronic, a fost identificată drept o inițiativă-cheie în strategiile Uniunii Europene privind piața unică digitală – COM(2015) 192 final) – și piața unică – COM(2015) 550 final –, precum și în Planul de acțiune privind guvernarea electronică – COM(2016) 179 final.

O parte dintre prevederile acestei directive au avut efect începând cu 1 ianuarie 2019, respectiv cele referitoare la regimurile speciale de percepere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) pentru persoanele impozabile care furnizează către persoane neimpozabile servicii de telecomunicații, servicii de radiodifuziune și de televiziune sau servicii prestate pe cale electronică, introduse la 1 ianuarie 2015. A fost introdus un prag la nivel comunitar de 10.000 EUR sau echivalentul acestei sume în moneda națională până la care prestările de astfel de servicii să facă în continuare obiectul plății TVA în statul membru de stabilire. Această măsură are un efect de reducere a sarcinii impuse prin respectarea obligațiilor în materie de TVA în alte state membre decât statul lor membru de stabilire în special asupra societăților mici care prestează ocazional astfel de servicii către alte state membre.

În sprijinul acestor modificări ale Directivei TVA care se aplică de la 1 ianuarie 2021, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2459 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Rolul acestui regulament este de a stabili norme detaliate de punere în aplicare necesare modificărilor propuse.

În țara noastră, aceste prevederi au fost introduse în legislație prin Legea nr. 60/2019 din 15 aprilie 2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în vigoare de la 20 aprilie 2019.

În ceea ce privește cea de-a doua parte a modificărilor Directivei TVA, în acest context de creștere explozivă a comerțului electronic și, implicit, a vânzărilor de bunuri la distanță, atât de la un stat membru la altul, cât și din teritorii terțe sau țări terțe către comunitatea europeană, s-a ajuns la concluzia că regimul special aplicabil serviciilor trebuie să fie extins și la vânzarea intracomunitară de bunuri la distanță. De asemenea, s-a identificat oportunitatea introducerii unui regim special similar pentru vânzarea la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe.

În acest sens, începând cu 1 ianuarie 2021 vor avea efect prevederile părții a doua a Directivei privind TVA pentru comerțul electronic, dintre care menționăm:

• Extinderea domeniului de aplicare al mini-ghișeului unic la toate prestările transfrontaliere de servicii furnizate de persoanele impozabile către persoane neimpozabile (business-to-consumer), precum și la vânzările intracomunitare de bunuri la distanță și vânzările la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau din țări terțe, transformând mini-ghișeul unic (mini One Stop Shop) în ghișeu unic (One Stop Shop).

Funcționarea ghișeului unic se bazează pe un sistem informatic la nivelul UE, care permite schimbul electronic de informații între statele membre privind înregistrarea în scopuri de TVA și declarația de TVA, și care trebuie fie susținut de dispoziții legale detaliate armonizate.

Acest sistem informatic de înregistrare și de declarare și plată a TVA, cunoscut sub denumirea de ghișeu unic, reprezintă o simplificare importantă pentru prestatorii/furnizorii în cauză, având avantajul că permite declararea și plata TVA într-un singur stat membru pentru toate prestările/livrările efectuate de aceștia către clienți din alte state membre.

Acest aspect este deosebit de relevant în special pentru societățile mici, pentru care costul respectării obligațiilor în materie de TVA, respectiv cel generat de o eventuală obligație de înregistrare în scopuri de TVA în fiecare stat membru în care serviciile respective fac obiectul plății TVA este, în termeni relativi, mai important decât pentru societățile mai mari.

• Introducerea de dispoziții speciale aplicabile persoanelor impozabile care facilitează anumite livrări efectuate de alte persoane impozabile prin utilizarea unei interfețe electronice, cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare.
• Eliminarea scutirii pentru importurile de bunuri în loturi mici cu valoare neglijabilă (maximum 22 EUR, limită prevăzută în momentul de față în Directiva 2009/132/CE), pentru a se evita denaturarea concurenței între furnizorii din interiorul și din afara Comunității, precum și pentru a evita pierderile de venituri fiscale.
• Limitarea domeniului de aplicare al regimului special pentru vânzările la distanță de bunuri a căror valoare intrinsecă nu depășește 150 EUR, importate din teritorii terțe sau țări terțe la vânzări de bunuri expediate direct dintr-un teritoriu terț sau dintr-o țară terță, către un client din comunitatea europeană.
• Aplicarea normelor referitoare la facturare aplicabile în statul membru de identificare al furnizorului care utilizează regimurile speciale. Această măsură pleacă de la faptul că obligația de a respecta cerințele de facturare ale tuturor statelor membre în care sunt prestate serviciile este foarte împovărătoare, adoptarea ei conducând la reducerea la minimum a sarcinii pentru persoana impozabilă.
• Introducerea posibilității persoanelor impozabile care nu sunt stabilite în comunitate, dar sunt înregistrate în scopuri de TVA într-un stat membru, de a utiliza regimul special pentru persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul comunității. Înregistrarea într-un stat membru se poate datora, de exemplu, faptului că persoana impozabilă desfășoară operațiuni ocazionale care fac obiectul TVA în statul membru respectiv.
• Prelungirea termenului de depunere a declarației de TVA aferente regimului special (în prezent de 20 de zile de la încheierea perioadei fiscale) până la sfârșitul lunii următoare încheierii perioadei fiscale.

Această modificare a rezultat din aprecierea faptului că termenul inițial este prea scurt, în special atunci când se consideră că serviciile furnizate prin intermediul rețelei, interfeței sau portalului respectiv sunt furnizate de operatorul rețelei, al interfeței sau al portalului, care trebuie să colecteze informațiile necesare pentru completarea declarației de TVA de la fiecare furnizor de servicii în parte.

• Schimbarea modalității de rectificare a declarațiilor de TVA deja depuse, prin depunerea uneideclarații ulterioare, și nu în declarațiile pentru perioadele fiscale la care se referă rectificările, așa cum este prevăzut în prezent. Măsura este menită să corecteze o serie de deficiențe semnalate, cum ar fi complexitatea modului în care persoanele impozabile efectuează rectificări ale declarațiilor de TVA.

În sprijinul acestor modificări ale Directivei TVA care se aplică de la 1 ianuarie 2021, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2026 al Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește livrările de bunuri sau prestările de servicii facilitate de interfețe electronice și regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile, efectuează vânzări de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri. Rolul acestui regulament este de a stabili norme detaliate de punere în aplicare necesare viitoarelor modificări. Prevederile sale intră, de asemenea, în vigoare de la 1 ianuarie 2021.

În plus, ulterior publicării Directivei (UE) 2017/2455, s-a simțit nevoia unor completări care să asigure aplicarea armonioasă a prevederilor sale. Aceste completări au fost aduse prin Directiva (UE) 2019/1995 a Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește dispozițiile referitoare la vânzările de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)